vama vs sf gheorghe

Întâi să comentăm acest filmuleţ scurt. Ca de obicei, Happy Fish sunt exact ca o gagică mişto care fute bine dar fix când ţi-e lumea mai dragă îţi bagă un deget în cur neanunţat de strică complet toată experienţa. În acest caz, degetul în cur este acel “nah nah nah” care pe lângă că e atât de jenant încât mi-e ruşine cu mine uitându-mă la clip din cauza lui, mai e şi repetat de două ori.

Dar să trecem la subiect

Există păreri împărţite referitor la Vama Veche. Există unii care spun că e “super tare, gen, frate!” şi unii care spun că “s-a dus dracu’ şi Vama Veche în ultimul timp”

Dar mai e şi părerea mea care e puuuuuuu ţiiiiiiiiiiiinnn mai diferită, ceva mai controversată. Ok, sunteţi gata? Staţi bine jos?
VAMA VECHE A FOST TOT TIMPUL UN CĂCAT DE LOC

Întâi au fost boşorogii hipioţi care se plimbau în pula goală pe acolo admirându-şi coaiele lăsate unu’ la altu. Băbăciuni cu floaca cât freza lu’ Don King babăbănindu-şi pungile venoase ce au fost odată ţâţe prin briza mării, bucuroase că mirosul de peşte acoperă damful de smegmă mustindă de la ele din fofoloancă.

Atraşi de cei de mai sus au venit neohipioţii. Pizde proaste cu haine pământii, şterse şi insipide care tocmai au descoperit-o pe Janis Joplin şi beau votca ca pe apă, dansând cu flori în păr şi sperând că de la beţie o să uite măcar ele cât de urâte sunt. Târlani nebărbieriţi, cu părul slinos, zăngănind afon “unde-s pistoalele, unde-s pumnalele” la chitările lor acustice. Cu toţii veseli că au ajuns să înveţe lifestyle de la pula lu’ Mircea Toma.

Apoi au venit rockerii şi punkiştii, că doar na, la noi nu se disting prea tare de neohipioţi, mai ales în oraşele de sub 300 000 de locuitori unde în total toate cele trei comunităţi au sub 100 de membri şi un singur bar pe care-l împart. E normal să fie prieteni şi au auzit că e mişto acolo de la ăia, au venit şi ei.

Un mare procent din rockeri şi punkişti sunt fakerii. Ăia cu tricouri proaspete cu formaţii, să vadă lumea ce ascultă ei, cu pierce-ul încă umflat de nou ce e şi cu pletuţa încă în faza de formare. Au auzit că e rost de petrecere acolo şi au venit să o ardă vesel. Să poştească o bere la zece oameni şi să urle a doua zi “COAEE CE TARE M-AM SPART”.

Apoi au venit cocalarii. Au auzit că s-a deschis grădină zoologică la Vama Veche şi au venit sa se uite şi ei la speciile ăstea străine lor, mâncati-aş.

Şi a devenit populară brusc! Vama Veche super la modă! Au venit hipsterii să o ardă dezinhibat. Să poată să îşi aşeze eşarfa într-un mod nonşalant în dialog cu amicii acasă şi să spună: “bă… la mine Vama Veche e acasă!” “oau super tare! cum e acolo?” “nu e de tine bă… n-ai cum să înţelegi locul ăla!”

Hai că vă explic eu cum e Vama Veche. E o zumzăială sinistră de hipioţi, neohipioţi, hipsteri, rockeri, punkeraşi, pokemoni, manelari, cocalari, houseri, pastilaţi, nudişti sticlişti şi orice. E prea pestriţă să fie pe gustul oricui şi e un fel de petrecere care nu se mai termină. E un bar imens în care da, poţi să te distrezi dar în care mai trebuie să şi dormi. E aglomerată cu toate categoriile ăstea de ciudaţi. Nu ai loc să respiri. E un bar imens şi plin.

Atmosfera de vamă atmosfera de vamă atmosfera de vamă… wooo ce tare e. E aceiaşi ca în Expirat. Ca în B52. Ca în Control. Ca în extrem de multe locuri. EXACT ACELAŞI LUCRU. Diferenţa e că din barurile ăstea îmi ia 15 minute cu taxiul până în patul meu confortabil şi liniştit. Plec oricând. Nu sunt înglodat în aglomeraţia aia de oameni care nu-mi plac.

Şi de ce e mai mişto Sfântu Gheorghe? Sunt şi acolo hipioţi ofiliţi. Dar sunt puţini. Sunt şi rockeri cu tricou scos din cutie şi punkişti proaspeţi. Dar sunt puţini. Sunt şi hipsteri. Dar SUNT PUŢINI. E un loc la mama dracu’ unde se ajunge greu. Hipserul prin definiţie e superficial. El pune în balans accesibilitatea cu popularitatea. Din păcate cam de anul ăsta, locul ăla e mai popular decât inaccesibil. Deci o să vină hipsteraşii şi acolo în masă.

Dar poate o să fie mişto şi anul ăsta. Poate n-o să vină atât de obscen de mulţi cum îmi spune instinctul că o să vină. Poate o să fie destul de puţini odioşi încât să nu mă calce pe nervi. Să pot să-i ignor şi să-mi văd liniştit de berea mea. Poate rămân târlanii la vama veche şi anul ăsta şi pot în continuare să mă relaxez la Sf. Gheorghe fără să aud “FRATEE, E BELEAA AICI, M-AM SPART FRATEE, COAEE WOOO, CE-AI COAIE, SUPERTARE”

Sau vin cu maceta la mine.

sursa

zambeste ca si cum ai fi fericit

Muncesc doar daca zambesc!

StirileProTV.ro

corcodusele....

Nu mai este ce a fost ... nimic din ce a fost ...stateam si fumam o tigara pe geam in camera la mine ...si ma uitam la un corcodus . un corcodus pe care il stiu din copilarie . il jumuleam de cum se inverzeau fructele din el ...nici nu apucau sa se coaca un pic...la fel si ceilalti pomi fructiferi din spatele blocului si de pe langa blocul meu...era o intreaga campanie de jumulit si furat de prin pomi ...mai stiam si un smochin , dar era foarte greu de ajuns la el ,pt ca avea in jurul lui un gard din sarma ghimpata...

acum acel corcodus , are fructe pe ramuri si chiar sunt coapte ...insa nu mai intereseaza pe nici un copil ...sta in spatele blocului parca asteptandu ne sa il jumulim de corcoduse ...din pacate copii din ziua de azi , cei de la mine de pe scara , probabil ca nici nu stiu de existenta lui in spatele blocului...probabil chiar daca ar sti de el , ei cred ca nici nu or fi comestibile acele bilute mici colorate din el...:)))

copii de azi , cei de dupa generatia mcdonalds , sunt copii procesor intel sau amd , amandoua la fel de prost facute ...

noi cand eram mici , gaseam o stiva de chestii de facut pe afara , printre care si trasul cu cornete prin tevi de instalatie electrica ...unii stiau sa faca cornete cu ace cu gamalie si chiar mi am luat o data unul in mana ...erau tevile cate 3 sau 4 legate intre ele cu banda izolir ...puteam sa trag pana la etajul 5 cu efect destul de puternic daca incasai cornetul...mai erau prastiile cu invizoace facute din sarma , un fel de U -uri cu care provocai dureri destul de mari , fetelor , cainilor , pisicilor sau altor vietuitoare ....

acuma nu mai imi amintesc toate jocurile care erau pe atunci , dar in nici un caz nu stateam inchisi in casa cu orele ,chiar cu zilele in fata calculatorului....singurele jocuri electronice , erau niste console mici cat un pachet de tigari (daca le pot spune console) , facute de rusi , cu lupul ala din nu zaietz pagadi care prindea niste oua de la niste gaini ...si avea 4 butoane pt fiecare colt de unde cadeau oua de la gaini ...

mihnea de la scara a 2 a avea o consola de asta mai desteapta , adusa de taica su din afara cu rachete si era color ....

o sa mai scriu cand imi amintesc diverse chestii din copilarie ...acum sunt la munca si trebuie sa fac rahatul bici si sa mai si pocnesc cu el....