Duminică, domnul Condrea rula regulamentar Opelul tatălui său,
pentru că Trabantul bunicului era în service. La un moment dat, și-a
amintit de cât dezinfectant a botezat cu apă, conștiința lui a început
să se răscolească groaznic în interiorul trupului său tânăr, a revăzut
cu ochii minții toți stafilococii aurii, infecțiile intraspitalicești,
morții, supraviețuitorii ce-și târăsc candidele, o a treia mână crescută
din gât și, neputând suporta atâta mustrare, a apăsat pedala de
accelerație. I-a dat blană, cum s-ar zice și a intrat în primul copac
mai robust pe care l-a văzut.
