Soimul
Un
imparat a primit doi soimi. Unul a fost
antrenat, despre celalalt i s-a spus ca
refuza sa se dezlipeasca de creanga pe
care statea. Unul dintre slujitori
trebuia sa se catere in fiecare zi in
copac sa-i duca de mancare.
Dupa
ce a incercat in fel si chip sa faca
soimul sa zboare de pe creanga,
imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute.
Un batran intelept s-a oferit sa faca el
asta si, a doua zi cand s-a trezit,
imparatul a vazut soimul zburand de
colo-colo.
-
Cum ai facut? si-a intrebat supusul
-
A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat
sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne
taie craca de sub picioare ca sa ne
aducem aminte ca putem zbura.
Casa Celor 1000
de oglinzi
Cu
mult timp in urma, intr-un satuc, se
gasea un loc cunoscut drept “Casa celor
1000 de oglinzi”. Un catelus mititel,
vesel din fire, afland de acest loc, s-a
hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns,
sarea fericit pe scari si a intrat in
casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele
ciulite si dand din coada.
Spre
marea sa surpriza, s-a trezit privind la
alti 1000 de catelusi fericiti, care
dadeau din coada ca si el. A zambit, si
a primit inapoi 1000 de zambete, la fel
de calde si prietenoase. Cand a plecat,
s-a gandit: “Este un loc minunat. Ma voi
intoarce sa-l vizitez!”.
In
acelasi sat, alt caine, care nu era la
fel de fericit ca primul, s-a hotarat si
el sa viziteze casa. A urcat cu greu
scarile, cu coada intre picioare, si
capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini
neprietenosi uitandu-se la el, s-a
speriat si s-a zbarlit pe spate,
maraind. Cand ceilati 1000 de caini au
inceput si ei sa maraie, a fugit
speriat. O data iesit afara, s-a gandit:
“E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc
acolo niciodata”.
Morala:
Toate chipurile sunt oglinzi.
Viata
este ca o oglinda: daca zambesti,
oglinda iti va intoarce zambetul.
"Ziua
de azi este o zi speciala deci,
traieste-o ca atare!"
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
“TU unde esti ACUM? În RAI sau in
IAD?”
Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma…
Se intreba: ” Oare unde duce drumul asta?”…
Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou. Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul – raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa?
- Bine’nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el? – intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau. Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma! i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu? întrebă, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta? – intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un om, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura?… Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra?!…
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.”
Tu unde ești acum? În Rai sau în Iad? Tu ți-ai fi abandonat prietenul?
Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma…
Se intreba: ” Oare unde duce drumul asta?”…
Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou. Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul – raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa?
- Bine’nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el? – intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau. Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma! i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu? întrebă, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta? – intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un om, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura?… Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra?!…
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.”
Tu unde ești acum? În Rai sau în Iad? Tu ți-ai fi abandonat prietenul?
