marți, 21 ianuarie 2014

avea lacrimile inghetate pe obraji

o sa pun cu copy / paste ce am scris pe fb , pt ca imi e greata deja , greata de aia normala , de vomitat...


fata aceea tânără şi frumoasă şi deşteaptă şi altruistă a murit "cu lacrimile înghețate pe obraji"... e zguduitor... purtăm o vină colectivă că nu mai suntem în stare să ne protejăm tinerii, să ne protejăm viitorul... sau măcar să-i salvăm
Aş avea şi eu nişte întrebări după toată nebunia asta soldată cu doi morţi din cauza întârzierii nepermise a echipelor de salvare:

1. de nu si-a asumat nimeni folosirea aparaturii de localizare din dotarea Politiei Romane?
2. au GPS la ISU?
3. mai stiu militarii de la ISU si din Jandarmerie sa citeasca o harta si sa gasesca drumul pe harta pana la locul cu acele coordonate?
4. avea transborder avionul respectiv?
5. avea cutie neagra avionul? daca nu, de ce?
6. comunica intre ei sefii structurilor care s-au apucat sa bâjbâie in teren?
7. cine sunt sefii cu pricina, la ce se pricep concret, cine şi pe bază de ce i-a pus în funcţii?
8. a existat o comanda unică in toata această operatiune de salvare?

Toţi cei cu răspundere în povestea asta, care se poate oricând repeta, trebuie să răspundă!
 
Ivan Dragos Ionut pot sa iti raspund Monica la pct 4: avea tranponder avionul (inca din al 2-lea razboi mondial se monteaza transpondere pe avioane) , dar transponderul poate fi localizat din baze fixe (aeroporturi, turnuri de control) DOAR DACA avionul , implicit transponderul , este la o inaltime minima de 1000 de metri. daca transponderul este pe pamant , el emite oricum cu o putere mica, trebuie sa il cauti de pe pamant , prin goniometrie. ca sistem alternativ transponderelor si gps-urilor , radioamatorii folosesc un sistem mai sigur , denumit APRS. cand se lanseaza baloane meteo/experimetale care urca mult in stratosfera si NU SE STIE UNDE VOR CADEA , atunci se foloseste APRS-ul (care este o combinatie intre o statie de emisie walkie-talkie si un gps, nu are cum sa nu mearga, nu da gres. cei care zboara cu deltaplane , sau planoare , folosesc APRS-ul pt ca este mult mai sigur, decat un transponder) ...sper ca te-am lamurit.

 si ca sa nu fiu "viteazul" dupa razboi , cum as fi procedat eu, daca m-ar fi trezit la 3 noaptea cineva din somn , si mi-ar fi spus: s-a prabusit un avion, nu stim daca mai traieste cineva. stim ca a cazut undeva in muntii Banatului. primul lucru, as fi trimis 2,3,4 autospeciale de radiocomunicatii (mai avem oare? eu le stiu pe cele pe care am facut armata, erau destul de bine dotate, pt orice, chiar localizare radio,  le am puse si aici pe facebook ,intr-un album privat, sunt niste camioane urate verzi , cu un containar mare in spate plin de aparatura radio, zici ca e nasa inauntru, care la nevoie il "basculeaza" pe pamant si acolo il lasa, sunt pline de antene, de toate tipurile si toate marimile, au un generator electric,etc etc...) sunt camioane de armata ,merg pe drumuri forestiere bine, urca munti , desert etc. , as fi luat 3-4 camioane si asa cum aveam eu pozitia relativa de prabusire as fi pozitionat pe cateva varfuri montane cate 1. http://www.youtube.com/watch?v=yCPFuBcbGqc (cam asa arata) in acest timp cat camioanele urcau, as fi trimis si "haitasi" militari cu echipament de goniometrie , 10 soldati cu goniometre pe frecv transponderului, 10 soldati pe frecventa GSM (setati pe comunicarea temporara intre celula si orice tel gsm , in mod normal, adica fara sa vb la el , doar "dialogul" care se petrece din cand in cand intre un tel si o celula gsm, ) alti 10 soldati sa goniometreze apelul telefonic. in total 30 de soldati si 3 autospeciale de comunicatii radio. (dar cred ca nu mai avem autospeciale , sunt ruginite sau deja vandute de mult la fier vechi, ca solutie de urgenta, mai e una la muzeul militar de la gara de nord, ia-o pe aia ca e functionala, stiu eu sigur , sigur) al doilea lucru, fa apel general pe toate districtele de radioamatori , http://radio-amator.blogspot.ro/.../districte... explica pe scurt, a cazut un avion , nu il gasim, garantez eu acum, la ora 22:07 sunt minim 30-40 daca nu 50-80 de statii de radioamator deschise pe frecv de urgenta si frecventa de apel. pun pariu ca din districtul YO5 ar fi plecat si cu scanere cu antena facuta din cutia de bere. (se gaureste fundul cutiei si se baga pe acolo antena, scanerului/telefonului, se taie cu un briceag, partea de sus a cutiei, si asa se obtine o antena de goniometrie rudimentara dar care merge foarte bine, toti radioamatorii stiu trucuri din astea de urgenta maxima) dar nu era nevoie , avem antene de goniometrie profesionala unii dintre noi. sigur sigur plecau in secunda doi 10-20 de radioamatori minim, am zis minim dar la o chestie din asta , noi suntem mai uniti decat trabantistii....ne strangem 100 instant. cam asta as fi facut eu... trezit din somn repede , fara sa ma gandesc prea mult...nu vreau sa ma gandesc daca as fi avut acces la solutii mai complexe de localizare, cum cred ca are STS....

O mărturie cutremurătoare... Doamne, cât de multe sunt de vorbit după o asemenea tragedie!

http://stiri.tvr.ro/medicul-radu-zamfir--domnul-iovan-era-prins-intre-fiarele-avionului--datorita-lui-suntem-in-viata_39446_foto.html#view

  • Ivan Dragos Ionut daca STS-ul nu e capabil de localizare radio in teren accidentat, trebuia sa faca un apel in districtul YO5 dupa 20-30-40 de radioamatori , radioamatori care au facut minim o data "vanatoare de vulpi" , a da pe vremea lui Ceausescu , dar noi radioamatorii astia "mici" am preluat si noi acel joc in teren de goniometrie , nu triangulatie , denumit "vanatoare de vulpi" ....si sunt sigur si ferm convins ca timpul de localizare era mult mai mic. avem echipamente proprii , construite de noi radioamatorii, iubim undele radio, ne face placere sa ne jucam cu ele, suntem pasionati... noi nu vrem bani , noi nu suntem platiti pt a localiza o statie radio , (un telefon, ceva care emite o unda radio, in orice frecventa) ...ne luptam cu morile de vant sa obtinem autorizatii de montare a unori linkuri radio independente de cele ale autoritatilor...plangem dupa echipamente profesionale ale armatei , care se caseaza si se sparg efectiv cu ciocanul , nu ne sunt date nici spre cumparare la pretul lor real... imi vine sa scriu mai multe , dar nu mai scriu... imi e greata , mila , scarba , imi e ciuda ... o sa pun un reportaj pe care am reusit sa il "infiltrez" pe tvr despre radioamatori...numai eu stiu cat m-am chinuit ca sa obtin ok pt realizarea lui... http://www.youtube.com/watch?v=15dJ_LbEn3k

    www.youtube.com
    inregistrarea emisiunii "Reportajele Jurnalului" difuzata pe TVR1 in data de 14.10.2012, subiectul emisiunii fiind radioamatorii si radioamatorismul.
  • Ivan Dragos Ionut http://www.youtube.com/watch?v=FHWHj0CsNas

    www.youtube.com
    Articol preluat TVR 3 - YO3IVA ( Dragos ) - All rights reserved TVR.

    Ivan Dragos Ionut probabil ca in saptamanile ce urmeaza, se vor organiza niscaiva licitatii ca sa se cumpere niste divaisuri de localizare pentru aceste echipaje, prilej sa se mai arunce pe fereastra niste miliarde, desi pretul acestor dispozitive este relativ accesibil. Doar vreo 200 de EUR: http://www.findmespot.eu/en/
    17 minutes ago · Like · Remove Preview



    • Alex Ivanov mai usor dragilor!/ la o catastrofa similara,tot in munti,americanii au ajuns la victime in doua saptamani!
    • Ivan Dragos Ionut si ce daca ? eu sunt american ? eu sunt Roman , eu leg cu sfoara sau sarma roata de la masina Dacia si tot merg cu ea. si iau si ITP-ul ... eu personal ca individ, inca sunt mandru ca sunt Roman. stiu ca americanii sunt prosti, nu trebuie sa mi-o spuna nimeni. pilotul a fost un pilot exceptional , extraordinar , fenomenal . la ora asta trebuia sa auzim ca toti sunt in viata , nu ca unul din pasageri a scapat si datorita faptului ca e motociclist si avea echipamentul moto pe el... undele radio au viteza de 299.792.458 m/s "ai nostri" trebuiau sa mearga la pas mai repejor catre LOCUL EXACT UNDE E AVIONUL . nu sa inghete lacrimile fetei pe obraji. tataie al meu , care a evadat din lagar de la nemti si a scapat de plutonul de executie , si acum are 92 de ani si traieste in pantelimon , e mut . ma intreba la telefon CUM ? CUM ? CUUUMM ASAA CEVAA!!!??? ce sa ii raspund...ii dadeam ocupat...
      3 minutes ago · Like





      • Ivan Dragos Ionut iata cum arata o masina de radiocomunicatii militara, asta din poze e depasita tehnic (un pic) dar e ok e functionala , merge, nu mai puneti "neaveniti" sa faca treburile de viata si de moarte. sts-dna pt circ la tv si alte chestii, dar unde e vorba de vieti omenesti trimite armata , pt ca eu ca soldat , am jurat sa imi apar tara , si pe locuitorii ei , asa sa imi ajute Dumnezeu. eu am in fiecare zi la mine , si oricand la orice ora , o copie care este atasata livretului militar (al meu) unde scrie clar unde sa ma prezint si ce sa fac. (in caz ca se declara la radio sau tv mobilizarea armatei) originalul are cupoane de calatorie cfr, navrom etc, atasate pe el. deci repet: esti circar, ramai la circ la tine. esti militar, te cheama datoria si ordinul clar. (o intrebare colaterala, de ce a trebuit sa desfintam armata obligatorie ? ca am intrat in ue? ca sa se inroleze in armata o fata de 23 de ani ca medic? o fata care avea ca hobby sa faca poze ? trimiti un militar femeie pe "front"? rusine tuturor papitzoilor care s-au bucurat ca armata nu mai e obligatorie. ) eu ma duc personal in fiecare an de "Ziua Transmisionistului Militar" unde sunt convocati si radioamatorii si cadrele militare in rezerva , sa vedem ce mai e nou in transmisiuni militare, sa tragem , sa mancam o fasole la cazan, sa socializam intre noi...etc etc...asadar , concluzie: nu te descurci ? cheama armata. asta mica care mai e...si vai de ea...
      • Ivan Dragos Ionut asta se afla inauntru. poti sa faci aproape orice. inclusiv sa "transformi" duba intr-un "acces point" de internet foarte puternic...sau "hot-spot" ca sa zic asa...
      • Ivan Dragos Ionut pun chestiile astea publice aici , in ideea si dorinta ca poate mai multi baieti , asi in calculatoare , vad si poate le-ar face placere sa se inroleze in armata.... sa lase fetele acasa , nu sa le trimita cu rapandule de avioane sa moara inghetate prin paduri. la "lupta" se duc "flacaii" satului , nu femeile...
      • Elena Marinescu Eu as avea o intrebare pe care nu am auzit-o rostita pana acum... In 6 ore, de ce nu au solicitat de urgenta uneia dintre companiile de telefonie mobila sa transporte cat mai aproape de locul accidentului o antena portabila, o aparatura mobila care putea ajuta la localizarea mai precisa a epavei si a supravietuitorilor???
      • Ivan Dragos Ionut ai tot ce vrei in autospeciala de radiocomunicatii , trebuie doar sa stii ce butoane apesi... hai ma baieti ca nu e greu... e adevarat , trebuie sa saluti cand vine un gradat mai mare ca tine , si raspunzi cu "am inteles sa traiti" .... nu e nimic rusinos in armata , atunci cand nu intelegi ordinul , sa spui inca o data pe un ton intrebator "ordonati?"
      • Ivan Dragos Ionut

luni, 20 ianuarie 2014

cum se baga scoate un motor de motocicleta Honda Dominator

salut din nou.

nu prea am timp sa scriu ca maine am serviciu , dar o sa incerc sa scriu repede si explicit ...

am vopsit cadrul si unele piese negre. par ok . ce era mai greu pt mine am facut : sa bag motorul pe cadru...

acuma o sa explic in amanunt cum se face , pt ca dupa doua demontari/remontari de honda dominator , consder ca stiu cum se scoate / baga motorul, parte care este cea
mai grea . sa bagi si sa scoti motorul de pe cadru de unu singur , fara nici un ajutor. si prima oara tot singur am demontat-o montat-o si mi-a reusit , dar nu aveam atata experienta
ca acum. deci cum se face , ca sa nu te chinui. in mare asa am facut si prima oara acum un an , dar , acum am descoperit micul secret mare. sunt pur si simplu 2 miscari si l-ai
bagat singur motorul.
eu aici o sa povestesc bagarea motorului , pt ca scoaterea , este inversa , dar normal fiind nervos nu iti dai seama de cum se face si te chinui ca naiba sa il si scoti , dar daca citesti aici
montarea , o sa iti dai seama ca facand invers , la fel poti sa il scoti foarte usor.
bon. deci sa presupunem ca ai motorul desfacut bucati deja , ca mine.
iei motorul , care e destul de greu, si il pui pe podea , ca si cum a cazut motocicleta cu totul pe partea dreapta . adica acolo unde e pedala de pornire , si pedala de frana care trebuie sa fie scoasa
cu motorul trantit pe o parte , zic la mine cum a fost o paranteza mica (eu nu am demontat teava lunga de ulei pana sus, si nici tevutza mica de ulei din partea de jos a cadrului , nu le-am demontat
pt ca mi s-a parut ca acele surubele de 5 sunt cam firave si nu am vrut sa umblu acolo, deci nu am demontat acele 2 tevute...se vede si in pozele de pe facebook ca le-am avut pe motor tot timpul)
probabil ca fara tevi ar fi fost si mai simplu de montat..dar nah asa a fost la mine. deci cu motorul trantit pe dreapta pe pedala de pornire, pt ca nu incerca sa il bagi altfel pt ca motorul e foarte greu
de unu singur nu o sa reusesti, iei cadrul relativ chel, adica fara roti , stand in partea de jos a cadrului adica avand in mana stanga furca si in dreapta bascula spate
, chiar daca are si amortizoarele fata montate si cu tot cu bascula de pe spate , tot e mai usor ca motorul in sine... iei cadrul
si bagi cadrul pe motor , prin 2 miscari : bagi in fata tevuta mica , fara sa o fixezi , doar sa intre in cadru partea din fata a motorului , apoi il ridici un pic (motorul) si il tragi in josul cadrului , partea din spate
jos a motorului , pana intra in acea prindere cu un surub lung . cand a intrat acolo, spate jos , motor, bagi repede surubul de acolo (care in mod normal, se baga pe partea dinspre podea printr-o gaura care e
langa pedala de frana, dar nu are nimic , e provizoriu bagat , cat sa ridici cadrul cu tot cu motor fara sa iasa de pe pozitie motorul. ridici tinand si de motor si de cadru in acelasi timp. pui triunghiul de aluminiu din fata
motorului , apoi surubul din fata jos cu cele 2 distantoare , si surubul lung cu 2 distantoare inegale ,unu mai lung unu mai scurt. mare atentie ca nu se potrivesc altfel. scoti si surubul pus provizoriu , si il bagi prin gaura
de la pedala de frana . ultima prindere e cea de sus tot asa cu 2 triunghiuri de duraluminu si 3 suruburi. nu strangi nici un surub tare. le lasi asa moi , sa joace motorul acolo. intorci motorul pe partea cealalta , avand grija la
pedala de schimbator de viteza , sa nu il trantesti pe ea ... strangi prima oara surubul bagat prin gaura de la pedala de frana , este mai greu un pic de strans ca tot acolo este si angrenagul amortizorului spate. apoi tot asa cu
cadrul pe o parte strangi surubul fata jos cu distantoare . le strangi bine de tot. apoi indrepti cadrul cu motorul in pozitie normala si le strangi pe toate bine de tot. strangi si capetele tevilor , cea scurta de jos de ulei , si cea lunga de ulei
sus in cadru. si cam gata asa e. poze mai jos si multe alte poze pe facebook...

https://www.facebook.com/ivandragos1977/media_set?set=a.429797663724494.87373.100000827910904&type=3&uploaded=1














duminică, 19 ianuarie 2014

O enigmă: cum am supravieţuit?/ de Tudor Călin Zarojanu

Autor: Tudor Calin Zarojanu
Cum Dumnezeu am supravieţuit copilăriei şi adolescenţei noastre!? Cum de n-am murit toţi înainte de a deveni maturi?
Leagănele şi pătuţurile noastre erau pictate în culori aprinse şi mai toată vopseaua era pe bază de plumb. Pe nicio jucărie nu scria cărei vârste îi e dedicată, nici că are piese care pot fi înghiţite. Niciun aparat electric nu venea însoţit de precizarea că nu e bine să-l bagi în apă...
Leagănele din parcuri erau din tablă, deseori ruginită şi contorsionată pe la colţuri şi îmbinări, iar locurile de joacă erau, toate, fierătanii reci şi contondente.
Mâncarea n-avea e-uri, e drept, dar, după 1980 cel puţin, era din resturi, subproduse şi înlocuitori. Am mâncat parizer din plastic, gheare de pui, am băut ovăz pe post de cafea.
Circulam cu maşini care nu aveau centuri de siguranţă, nici airbag-uri, nici ABS. Călătoria în remorca unui camion era un adevărat premiu, mergeam pe scara autobzelor (eu am şi căzut, din mers), ba uneori şi pe a trenurilor.
Nu existau capace de siguranţă la cutiile de medicamente şi la prize, nici opritori, amortizoare sau protecţii la dulapuri sau uşi.
Nu purta nimeni cască pe bicicletă. Nu existau cotiere şi genunchiere pentru cei care aveau patine cu rotile.
În excursii, în tabere, la ţară, la joacă, la „muncă patriotică” mâncam în condiţii de igienă îngrozitoare. Nu-mi amintesc de vreun prieten care să se fi îmbolnăvit din cauza asta.
Se construiau în draci cărucioare din fier vechi, cu „roţi” din rulmenţi, şi copiii îşi dădeau drumul pe străzile înclinate, fără altă frână decât călcâiele. Jucam fotbal sau volei pe străzi, strigând „Maşina!” din două în două minute. Puţinele pante din Bucureşti care puteau fi folosite ca derdeluşuri se terminau pe carosabil.
Ieşeam la joacă având singura condiţie să ne întoarcem înainte de a se lăsa întunericul. N-o respectam întotdeauna, mai ales după ce am devenit adolescenţi şi am început să batem străzile până târziu. Nu existau telefoane mobile, aşa că nimeni nu putea şti unde suntem, ore de-a rândul. Când plecam din localitate (la ţară, la mare), părinţii nu ştiau nimic despre noi cu zilele. Foarte mulţi circulau cu trenul, singuri, de pe la 8-9 ani.
Ne răneam, ne rupeam mâinile şi picioarele (eu am avut 5 fracturi), ne spărgeam capul sau măcar un dinte (eu), dar niciodată nu căutam un vinovat. Era numai vina noastră. Habar n-avea nimeni când şi cât eram noi cocoţaţi prin duzi şi alţi pomi, săream garduri, ne suiam pe suprafaţa clădirilor vechi.
Mâncam dulciuri la greu („Daţi copiilor dulciuri!”, glăsuia o reclamă deasupra blocului „Unic”) şi beam sucuri cu zahăr, dar nu ne-ngrăşam, pentru că tot timpul eram afară, la joacă.
Mâncam şi beam unii după alţii, sănătoşi sau bolnavi. N-a murit nimeni.
Cine avea bicicletă, era toată ziua călare pe ea, printre maşini. N-a murit nimeni.
Când voiai să vorbeşti cu un prieten, te duceai la el, punct. Fără niciun mesaj anterior.
Pe stradă, aveam tot felul de jocuri (Ţările, V-aţi ascunselea, 1-2-3 la perete) şi rareori se supăra cineva dacă pierdea.
Habar n-aveam cât câştigă părinţii prietenilor, nu tuturor le ştiam profesia şi aproape niciunuia funcţia. Dacă un prieten avea o stare materială mai bună, asta nu se vedea nicicum „pe el”. De altfel, nu aveam niciun interes pentru haine sau cosmetice (nu, nici fetele!). Blugi, ie – cine avea, că erau la modă, ca şi traista ciobănească pe umăr. Dacă nu, orice.
Nu toţi eram elevi strălucitori şi, când unul rămânea repetent, pur şi simplu repeta anul. Nimeni nu cădea pe spate, nimeni nu mergea la psiholog, nici la logoped, nimeni nu avea dislexie, nici probleme de atenţie, nici hiperactivitate. Am avut un coleg provenit din familie de infractori, care a ajuns la Şcoala de corecţie. S-a întors de acolo, a urmat liceul la seral, o şcoală populară de arte, fără ajutorul nimănui, a ajuns un om normal.
Aveam libertate, eşecuri, bucurii, responsabilităţi şi ştiam să ne descurcăm cu toate. De pe la 12 ani, eu făceam cam toate cumpărăturile alimentare ale familiei, iar la 15 o ajutam pe mama la curăţenie.
Am fumat prima ţigară la 12 ani, iar la 14 beam vodcă şi fumam la fiecare ceai (cel puţin 2 pe săptămână în vacanţă, cam unul pe lună în timpul şcolii). N-am devenit niciodată fumător, nici băutor.
Am avut un prieten care susţinea că face sex la 14 ani. Restul am început la 17, 19 sau chiar 21 de ani. Am avut mai toţi deziluzii în iubire, dar fără mari frustrări, căderi psihice, traume, psiholog.
Nimeni nu lua meditaţii la nimic, în afară de limbi străine (unii), până în ajunul facultăţii – şi numai pentru unele (Medicină, Arhitectură, Conservator, IATC). La şcoală ne duceam relaxaţi, chiar cu plăcere, învăţam cât învăţam, unii mai bine, alţii mai modest, dar nimeni nu era obsedat de concurenţă, clasamente, comparaţii – nici măcar părinţii (cu puţine excepţii). Când am dat eu la facultate, în seara de dinaintea scrisului la Algebră-Analiză am citit „Delirul” (împrumutat doar pentru câteva zile; după mine, noaptea, l-a citit tata), iar la ora la care eu dădeam proba orală, ai mei erau la o nuntă.
De-aceea mă-ntreb: cum de am supraveţuit!? Şi ţineţi cont că n-am pomenit nimic de sistemul social-politic!

(după o idee primită pe mail)