duminică, 23 septembrie 2012

nici o data sa nu spui niciodata


Fraza asta de inceput este scrisa dupa ce am compus toata postarea , exact cum e intrebarea aia retarda :
"e o carte cu poze ? da ma e cu poze ,ia de citeste..."





da play si citeste...


Nici o data nu am crezut ca un aparat foto va putea sa imi fie cel mai bun prieten. Uneori aveam senzatia ca este singurul obiect care are puterea de a ma intelege. Ma calmeaza , ma distreaza si ma face sa ma simt bine. Prima fotografie am facut-o pe la 12 ani cu un aparat Cmeha.







Au urmat apoi sute de fotografii... cred ca faptul ca in unele fotografii eram eu , super vesel , m-a facut sa ma apropii si mai mult de fotografie . Bunicul meu m-a invatat sa fac fotografii si tot el mi-a cumparat primul aparat foto Cmeha ,pe care il am si acum in stare de functionare . (functioneaza si bunicu' si aparatu' )




Este o stare , este o stare speciala atunci cand apesi pe declansator . Daca ar fi dupa capul meu , ar trebui sa ai o tzidula la mana ca sa ai voie sa faci fotografii. Daca nu raneste fizic ca un pistol , sau accidenteaza mortal ca o masina, asta nu inseamna ca o fotografie nu te poate afecta in vre-un fel. Psihic , mental.
Am un prieten foarte destupat la cap, preda farmacologie , si mi-a explicat mai demult ce conexiuni neuronale apar in creier atunci cand simti ceva special.
In aceasta postare am ales sa scriu numai despre fotografie , dar mai este un lucru la care tin la fel de mult si imi provoaca aceleasi senzatii...motocicleta. Pe motor simti exact ce iti poate pielea , si iti dai seama ca singurele limite , sunt limitele tale umane.
Suntem atat de "retardati" din unele puncte de vedere... fractiuni de secunda , clipe importante , trec pe langa noi si nu le vedem sau simtim, daca nu am avea ajutorul tehnologiei.















 fiind baiet , motoare calaream

:)))












Si tot nu putem simti anumite stari uneori ... nici nu le putem explica...

Pot eu doar scriind si postand o fotografie sa te fac pe tine cititorule , sa intelegi , sa iti imaginezi cum miroase o sosea uda in mijlocul campului , si ce dara de miros de paie ude a lasat masina aia in urma ei?
Nu. nu o sa iti poti imagina nici o data. Au fost 5 minute de pauza pe marginea soselei, o poza facuta cu telefonul si o ploaie de vara , plus fulgere si traznete... Pot sa iti spun ca ma gandeam de ce m-am oprit tocmai langa un plop...

Probabil ca postarea nu ar fi trebuit sa se numesca asa "nici o data sa nu spui niciodata" , dar am ales acest titlu dintr un singur motiv : Eu tot ce visez noaptea , incerc sa fac in a doua zi, sau imi pun in plan sa fac cat de curand posibil.
Poate sa treaca si un an , 2 ani , 3...10 , 15 tot fac ce mi-am propus. Nu uit. Nu uit visele mele si dorintele mele. Mi s-a spus ca sunt un tip solitar si neadaptabil . Da sunt solitar pt ca stiu ca numai de unu singur poti sa ajungi in varful muntelui. Incearca sa pleci la drum cu o gasca de 5 motoare , unul din ele se va strica sigur.
E adevarat se poate strica chiar motorul tau. Asta nu inseamna ca trebuie sa tii alte 4 motoare in loc pt tine.
Pleci singur pe barba ta , e cel mai bine. Tu dictezi ritmul de mers , tu hotarasti pauzele. Cand ai si pasager cu tine pe motor , este mai al naibi...mai porti si responsabilitatea lui.
Sa revenim la oile noastre , pt ca deocamdata nu mai este vreme de motor si motorul isi primeste binemeritata odihna de iarna in atelier... stie ca o sa fie bibilit , strans din toate incheieturile , surubele noi, filtre noi, anvelope , intr-un cuvant va primi un tratament regesc.

Da am si obsesii si fantezii... este rau? este rau sa imi realizez fanteziile in fotografie? eu zic ca nu.
Si da , uneori platesc un pret prea mare pentru niste cadre fotografice care nu fac 2 bani... imi pot asuma esecurile si daca eu sunt dispus sa platesc un pret pe ceva , inseamna ca acel ceva , atat valoreaza pt mine.
Si platesc.






si inca o chestie ...foarte bine zisa...




La fel cum zicea si Nichita Stanescu : "ca sa alergi dupa zane , trebuie sa fii un pic zanatec..."

Stiu probabil ca nici 50% din visele mele nu se vor realiza , dar este bine sa ai cat mai multe , pt a avea de unde sa tai...

Zilele trecute am facut un pas important la munca. Eu sper sa fie pasul cel bun. Si chiar daca nu este asa , merg pe principiul , ce trebuie sa se intample , se intampla oricum.
Am deviat mult de la subiectul fotografie , dar nu ma intereseaza , daca vrei citesti mai departe daca nu, nu.
Uite cum vreau sa arate pe 13 aprilie 2013 , motocicleta mea , asta este schimbarea de look pe care vreau sa i-o fac.



Merita. Merita cu toate ca asta vara , a avut o vointa proprie si a cazut singura de pe cric. Poc pe jos, fara avertisment , fara nimic. Si stiu de ce , dar nu ma pot imparti in mai multe locuri o data. A fost geloasa pe mine pt ca eu fotografiam niste vaci pe o pasune.

Iubesc si fotografia si motorul . Dupa cum imi zicea o colega zilele trecute: "imi place de tine ca esti viu, traiesti..."








Am talentul sa ma complic uneori mai mult decat trebuie , ar trebui sa simplific lucrurile cate o data... reducere la absurd. Simplu , matematic. Dar nah... asa sunt eu ... vorba lui Nagra (un bun prieten) "ba viata este si asa complicata , la ce dracu' sa o mai complicam si noi? "


Am tras niste cadre la o nunta , nu eram fotograful "oficial" , dar am simtit ca trebuie sa fotografiez si eu... ma mananca degetul cu care declansez , atunci cand am ce sa fotografiez. Sunt 3 cadre care mi-au ramas intiparite in minte.... si cand dau cu ochii de ele , ma gandesc tot timpul: oare la ce se gandeau , pt ce se rugau? exact cum ziceam si mai sus , clipe , clipe importante , trec uneori pe langa noi si daca nu am avea ajutorul tehnicii , nu stiu cum le-ar putea vedea si alte persoane ...pana la urma imaginatia umana este cea care face restul de treaba intr-o fotografie ....











Ascult o melodie si stiu cadrele pe care vreau sa le fac . Asa sunt eu. Nu imi trebuie exponometru. Calculez totul mental, lumina , ambient . Stiu ce vreau sa obtin , si obtin . Ma intreba mai demult un fotograf cu super experienta si in ceva etate, "Cum ai calculat expunerea si diafragma pentru acest cadru?"  si i-am raspuns :
Din ochi.
Era vorba de un cadru tras pe pelicula de 35. Stiu , unele persoane rad cand aud de pelicula sau sustin ca pelicula nu are "rezolutie mare".... Ohhh daaa....are rezolutie infinita!!!

Nu "fotoshopez" nici o data , dar nici o data o fotografie pe pelicula . sub nici o forma. Nici culori , nici luminanta , nici compozitie/incadratura ,nimic. Exact cum a fost imprimat filmul cu lumina , asa trebuie sa ramana , ai gresit , asta e. A iesit perfect , la fel , asta e. Consider un fel de blasfemie sa editezi digital un produs analogic. Cand ai o icoana , asa o pastrezi cum a fost ea facuta , nu te apuci tu sa modifici , cam cum ti-ar placea tie. Daca vreo data cineva , va vedea pelicula originala  peste mult timp, trebuie sa aibe aceasi impresie ,pe care a avut-o si fotograful...ca se denatureaza cu trecerea timpului, asta este altceva...toti si toate imbatranesc... Cel mult pt "lumea" digitala , scanate , dar scanate cu "totul pe zero" .
O sa pun mai jos cateva cadre pe pelicula care imi plac mie personal...nu pot pune tot ce am facut pe pelicula ,pt ca am zeci de bobine de film facute de mine...alb negru , color...
















Fotografia pe pelicula este unica . Nu se poate reproduce. Exista numai acel cadru unic tras cu setarile pe care le-ai considerat atunci. Poti estima ulterior cum ai facut un cadru.... dar nu il mai poti reface la fel. Si nimeni altcineva. Fotografia digitala ne baga doar in secolul vitezei ...totul rapid ... are si ea partile ei bune...dar pana la urma ramane dupa cum zicea un fotograf pe care l-am descoperit de curand , "Un algoritm matematic , calculat de un japonez cu ochii ingusti."
Este rece. Ii simti liniile trasate digital. Cine a editat vreo data pe BetaCam , stie la ce ma refer , atunci cand a trecut pe digital, nu mai erau aceleasi culori calde , analogice , cu margini frumos conturate...
Acuma o sa scriu efectiv pt novici , o fraza , cei care cunosc sa nu se simta jigniti ,nu li se adreseaza... filmele adevarate , filmele pe care le vezi la cinema , alea tari de tot , sunt filmate pe pelicula ... da da ..pelicula , care ulterior normal ca este procesata si ii sunt adaugate efecte speciale...dar brutul , este pe pelicula , pt ca dinamica culorilor si anumite detalii nu le ai decat pe pelicula.




Ma simt dator sa spun ca la inceput nu am fost incantat de fotografia digitala . Mi se parea ceva prea "hipsteristic" ...
Am avut un pic de noroc si o persoana anume , mi-a demonstrat ca nu este asa . Acuma sunt nedespartit de aparatul foto digital. Iubesc deopotriva si aparatul pe film si aparatul digital. Cand plec sa fac fotografii cu cel pe pelicula , este ca si cum ies la o plimbare cu bunicul. Calm , calculat , totul dedicat unei fotografii. Pe principiul "ia-ma incet ca ametesc" . Nu ma grabesc , stau reglez totul cum trebuie , apoi declansez . La pelicula arareori reusesti sa faci niste "instantanee" bune. Pentru ca la pelicula nu e ca la digital, adica iarna nu e ca vara... declansezi si gata , vizualizezi pe lcd ce a iesit si daca nu e bine , mai tragi o data ... nu ai decat 36 de trageri pe bobina si gata. Ce bine m-am simtit cand m-am dus sa ridic de la developat un film cu 36 de pozitii si doamna de acolo mi-a zis zambind:  "aveti de platit 36 de cadre"

 M-am simtit ca la scoala cand iti zice , ai un 10. Sa ai 36 din 36 cadre , pt mine inseamna perfectiunea.
Dupa cum am zis si mai sus , platesc , platesc pt orice. Oricat. 4 lei o developare de 36 de pozitii. Pentru mine personal , as fi platit 4 milioane de lei , pt acel film . Fiecare isi seteaza pretul pe care il considera.
Exact cum zicea Stefan Mihailescu Braila in filmul "Secretul lui Bachus" ... "Platesc , platesc ,platesc oricat !!! Restul , chestii ,socoteli..." ador secventa aia...

dar si cand vine nota de plata....


Asadar si eu am platit... am platit pentru a mi se deschide ochii asupra fotografiei digitale.
Pretul este confidential...dar este destul de mare...
Asta a fost primul cadru tras de mine , care m-a convins ca fotografia digitala , are si ea rolul ei bine stabilit.
Mai trasesem pe digital , dar nimic semnificativ... Din nou , nu stiu daca prin cuvinte o sa reusesc sa transmit ce am simtit , dar cuvintele ,impreuna cu fotografia in sine , probabil ca vor face un tot unitar si ma voi face inteles...





Eram intr-un club cu o treaba anume. Sa fac fotografii. Aveam nu prea, chef sa trag cadre pt ca nu prea aveam ce sa trag... si benanaiam aiurea cu aparatul pe acolo , declansand asa la noroc si hazard.... Zic, la naiba tot e digital , oi prinde eu ceva bun ... si trageam , dar era exact ca la peste , stai pe balta si mai mult bei si fumezi , decat sa prinzi un peste ceva...
Ma si la un moment dat , in bezna aia care era acolo , era ca naiba ca nici nu vedeai ce sa fotografiezi , de intuneric ce era , ma duc in culise si  declansez asa cu aparatul la piept , fara sa ma uit prin vizor.
Puf blitz-ul si intuneric din nou. Dar in flash-ul blitz-ului am vazut clar de tot ce am prins , deformatie profesionala , vad ca o musca cu incetinitorul...:)))
Si mi-am dat seama imediat . Exact cum zicea Stefan Mihailescu Braila mai sus "pelicola, regizori , artisti , platesc platesc platesc !!! " ma si gandeam sa vezi ce o sa platesc eu acum... ma asteptam la o palma stearsa pe obraz , pt ca nus cum sa va spun , dar fata din imagine se schimba/aranja pt concertul care urma sa aiba loc acolo. Senzatia pe care am avut-o a fost exact ca in povestea scrisa de "Fratii Grimm" , aia cu feciorul de imparat care pleaca dupa apa vie si apa moarta si i se spune ca la un moment dat o sa treaca printr-o padure cu un paraias si acolo o sa fie o caprioara care se adapa , sa nu se uite in ochii ei , ca da de dracu si se transforma in stana de piatra ... Cam asta am simtit eu in acea privire rece, surprinsa pe neasteptat.

Cineva zicea ca fiecare fotografie are privitorul ei. Asa este . Probabil exista si fotografii foarte urate pe care nu merita sa le privesti, dar am invatat de la fata fotografiata mai sus , ca un rateu fotografic , uneori poate fi transformat in ceva foarte frumos prin editare digitala. Nu prea eram de acord , dar a reusit sa imi demonstreze contrariul .
Pot sa spun ca am ceva experienta in domeniul imaginii , si am parerile mele , care uneori cu greu pot fi schimbate , dar am zis daca o fotografie a fost capturata digital , atunci ai tot dreptul , digital sa o faci cum te taie pe tine capul , pentru a ajunge la imaginea finala pe care ti-ai inchipuit-o . Bine inteles dupa cum am zis si mai sus , nu se aplica la pelicula.










Este si un fel de "scopul scuza mijloacele" chestia asta digitala .






Uneori unele chestii nu trebuie fotografiate , uneori trebuie fotografiate , uneori nu trebuie aratate , dar unde mai este frumusetea unei fotografii daca nu o vede nimeni? Stiu o sa imi asigur un frigider de carne pentru unele din urmatoarele fotografii, dar asta este riscul meseriei , fotografiezi si platesti. Platesc ,Platesc, Platesc. ....
Daca macar un singur privitor o sa aprecieze unele fotografii , eu mi-am atins telul. Visul meu este sa public o data undeva , toate fotografiile mele pe care le consider foarte bune  dar ,pe care nu le pot arata si face publice.  Am pastrat pentru final ce este mai bun...nah si asta este o tehnica .....





















































Si pentru ca vine iarna, sa ne amintim de piscina , mai sunt vreo 9 luni pana ne bagam iara in piscina....























Sper ca a meritat sa citesti / te uiti la poze.... cam lunga postarea , dar asa imi plac mie postarile lungi si rare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu