Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările

02 decembrie 2014

cum sa ancorezi o biblioteca

astazi va prezint un fel de "tutorial" cum sa ancorezi o biblioteca mare. sau cum ar trebui sa ti-o ancoreze cel pe care l-ai chemat sa o "lipeasca" de zid .
sunt mai multe motive pt care ai vrea sa ancoreZi o biblioteca masiva: poate ai niste copii "paiangan" care se suie pe ea, pt un eventual cutremur mai maricel, nu ai vrea sa cada pe tine o biblioteca masiva plina cu carti.
o sa pun mai multe poze cu eventuale explicatii, dar in mare , o poza face cat o mie de cuvinte...asa ca s-ar putea ca explicatia sa fie redundanta, dar mai bine sa fie.



unelte de care aveti nevoie (daca va apucati voi)
-bormasina mare cu rotopercutie si prindere la mandrina de tip SDS (se gasesc in targul de fiare de la Obor unele foarte bune, noi noute. trebuie sa aiba motorul vertical)
-bormasina cu acumulator pt infiletat , cu capete hexagonale si mandrina normala pt spiral de lemn
-spirale cu placute vidia de gaurit in zid/beton si prindere SDS (de Ø10mm si de Ø13mm cazul meu. voi poate vreti sa puneti conexpanduri de 15 sau stiu eu de care.. dar de 10mm ajunge. eu am pus doar unu de 13mm la mijlocul bibliotecii)
-spiral de lemn 8mm
-patent
-chei fixe sau inelare , de 10 de 13 (de care aveti nevoie , pt strangerea conexpandurilor sau suruburilor)


materiale:
-conexpanduri 4-5 de Ø10mm
-diblu de plastic de Ø10mm grosime si 60mm lungime
-surub cu filet pe jumate din lungime (aprox 50mm si restul de 50mm nefiletat) cu cap hexagonal, pt infiletare in diblul de plastic de mai sus
- vincluri de imbinare 4-5 (ca in imagine, cu o parte mai lunga , se gasesc la Dedeman,Bricodepot,Obor,etc)
- suruburi de Ø8mm lungi de 100mm (la Obor la fiare sunt cel ieftine)
-piulite tot atatea cate si suruburi :) (de 8mm)
-saibe dublu ca numar suruburi :) , plus 4-5 pt conexpanduri
-piulite dublu ca si numarul conexpandurilor (de 6mm sau de 8mm pt conexpandul din mijloc de 13)


(off topic, daca va intrebati de ce se vede un pic de gainat in unele poze sus pe biblioteca , este ca am un gugustiuc ,care are probleme la picioare , si il am de mic, si mai sta sus pe biblioteca. )





bine inteles,norme de securitatea muncii: scara buna , prelungitor de curent puternic, bormasina tinuta cu ambele maini , nu bagi ghearele la spiral cand se invarte , schimbi spiralul numai cu bormasina scoasa din priza, cand dai gauri in zid sa fii sigur ca pe dedesupt nu trec cabluri electrice si sa gauresti vre-unu , ochelari sa nu iti sara pietricele din zid in ochi, etc etc ... de bun simt :)



asa trebuie sa arate ansamblul montat. pe unu din corpuri . fiecare corp are nevoie de un vinclu prins in zid . 
la jumatatea lui.




aici este surubul care trece prin partea de sus a bibliotecii , si are capatul cu piulita jos in interiorul corpului de biblioteca. (este ideal ca partea de sus a bibliotecii , sau sifonier ce o fi el , sa fie groasa la 2-3 cm. la mine asa e. daca e placaj subtire , puneti o bucata de 10 pe 10 cm de tabla deasupra si dedesuptul placajului, gaurita la jumatea unei laturi, pt a asigura o suprafata mai mare de strangere . )



piulita conexpandului bagat in zid , trebuie stransa foarte bine , altfel el nu se "dilata" in interiorul zidului.
peste piulita stransa bine a conex[pandului , puneti o saiba , apoi vinclul , apoi inca o saiba si la final o piulita cu acelasi filet al conexpandului. 




acesta este ansamblul montat la mijlocul bibliotecii. cu conexpand de 13mm (am avut unu, nu l-am cumparat se si vede ca e ruginit, dar nu are nici o importanta atata timp cat conexpandul strange bine)
tot asa cu o piulita pe conexpand de strangere / dilatare in zid , apoi saiba , apoi vinclul , saiba iara si piulita (in poza e si o saiba grover.. daca ai , pune si grover :P )
surubul vine invres, cu capul in sus,si piulita in jos... saibe etc  

aici este conexpandul de 13 fixat la mijlocul bibliotecii . 



atentie, nu gauriti mai mult in zid decat este lungimea conexpandului. 


conexpandul prins in zid , si strans. (el are si 2 saibe , una normala , una grover. nu le scoateti .
inca o data: strangeti bine de tot piulitele conexpandurilor , pt ca ele sa se dilate in zid. normal nu pana la stimuirea filetului sau ruperea surubului, dar destul de bine . gen cum strangeti la bicicleta suruburile de la roti.



apoi saiba ,vinclu , saiba iara si piulita.



gauriti in lemn , pe directia gaurii vinclului. apoi bagati surubul cu saibe si sus si jos peste lemn. 




nu are nimic daca gaura in care intra conexpandul , este un pic sub un unghi ridicat . dar nu foarte mult.
cand o sa strangeti surubul care trece prin lemn , vinclul o sa se indoaie un pic in jos. eu consider ca e chiar mai bine asa sub un unghi , pt ca tine cumva mai bine contra la zmulgerea din zid. 






eu mi-am  permis sa mai fac o aroganta . un fel de "ultima frontiera"
sa presupunem ca forta de zmulgere e atata de mare , incat cedeaza conexpandul de la mijloc.
am mai pus un diblu gros de plastic (de 10mm) , la mijloc , pt ca plasticul este maleabil si elastic oarecum
si ar "lucra" sub actiunea zidului. am infiletat in el un holsurub cu cap de 10 , si filet pe jumate din lungime.
filetul este in zid ,pe lungimea diblului , iar partea nefiletata este bagata printr-un vinclu. treaba e ca acest surub nu este strans pe vinclu , el are "joc" adica vinclul poate culisa pe el. in cazul in care cedeaza conexpandul de fier , acest surub cu diblu de plastic , lasa un mic loc de balans . nu stiu daca e o idee "geniala" dar am zis ca nu strica inca o solutie in plus.












aici nu am mai avut vincluri cu o latura mai lunga si am pus un vinclu egal... merge si acesta daca il indoiti 








apoi proba finala: m-am suit sus pe biblioteca si m-am lasat in exteriorul ei , cu toata greutatea mea (118Kg :) ) si tine perfect , nu scartaie si nu se misca nici un mm.  cred ca ar tine 3-4 copii paiangan catarati sus pe ea :) spre ca ati inteles cum se face . cel putin teoretic. pt ca practic intotdeauna e un pic diferit.
eu de exemplu tineam sculele , si bormasina cu percutie sus pe biblioteca. apoi mutam scara in dreptul altui corp , dar sculele ramaneau sus , mai in spate la alt corp :)
mare atentie sa nu va cada dupa biblioteca , scule ,suruburi ,spirale . mie nu mi-au cazut, dar v-am spus ca sa fiti atenti ...



19 ianuarie 2014

O enigmă: cum am supravieţuit?/ de Tudor Călin Zarojanu

Autor: Tudor Calin Zarojanu
Cum Dumnezeu am supravieţuit copilăriei şi adolescenţei noastre!? Cum de n-am murit toţi înainte de a deveni maturi?
Leagănele şi pătuţurile noastre erau pictate în culori aprinse şi mai toată vopseaua era pe bază de plumb. Pe nicio jucărie nu scria cărei vârste îi e dedicată, nici că are piese care pot fi înghiţite. Niciun aparat electric nu venea însoţit de precizarea că nu e bine să-l bagi în apă...
Leagănele din parcuri erau din tablă, deseori ruginită şi contorsionată pe la colţuri şi îmbinări, iar locurile de joacă erau, toate, fierătanii reci şi contondente.
Mâncarea n-avea e-uri, e drept, dar, după 1980 cel puţin, era din resturi, subproduse şi înlocuitori. Am mâncat parizer din plastic, gheare de pui, am băut ovăz pe post de cafea.
Circulam cu maşini care nu aveau centuri de siguranţă, nici airbag-uri, nici ABS. Călătoria în remorca unui camion era un adevărat premiu, mergeam pe scara autobzelor (eu am şi căzut, din mers), ba uneori şi pe a trenurilor.
Nu existau capace de siguranţă la cutiile de medicamente şi la prize, nici opritori, amortizoare sau protecţii la dulapuri sau uşi.
Nu purta nimeni cască pe bicicletă. Nu existau cotiere şi genunchiere pentru cei care aveau patine cu rotile.
În excursii, în tabere, la ţară, la joacă, la „muncă patriotică” mâncam în condiţii de igienă îngrozitoare. Nu-mi amintesc de vreun prieten care să se fi îmbolnăvit din cauza asta.
Se construiau în draci cărucioare din fier vechi, cu „roţi” din rulmenţi, şi copiii îşi dădeau drumul pe străzile înclinate, fără altă frână decât călcâiele. Jucam fotbal sau volei pe străzi, strigând „Maşina!” din două în două minute. Puţinele pante din Bucureşti care puteau fi folosite ca derdeluşuri se terminau pe carosabil.
Ieşeam la joacă având singura condiţie să ne întoarcem înainte de a se lăsa întunericul. N-o respectam întotdeauna, mai ales după ce am devenit adolescenţi şi am început să batem străzile până târziu. Nu existau telefoane mobile, aşa că nimeni nu putea şti unde suntem, ore de-a rândul. Când plecam din localitate (la ţară, la mare), părinţii nu ştiau nimic despre noi cu zilele. Foarte mulţi circulau cu trenul, singuri, de pe la 8-9 ani.
Ne răneam, ne rupeam mâinile şi picioarele (eu am avut 5 fracturi), ne spărgeam capul sau măcar un dinte (eu), dar niciodată nu căutam un vinovat. Era numai vina noastră. Habar n-avea nimeni când şi cât eram noi cocoţaţi prin duzi şi alţi pomi, săream garduri, ne suiam pe suprafaţa clădirilor vechi.
Mâncam dulciuri la greu („Daţi copiilor dulciuri!”, glăsuia o reclamă deasupra blocului „Unic”) şi beam sucuri cu zahăr, dar nu ne-ngrăşam, pentru că tot timpul eram afară, la joacă.
Mâncam şi beam unii după alţii, sănătoşi sau bolnavi. N-a murit nimeni.
Cine avea bicicletă, era toată ziua călare pe ea, printre maşini. N-a murit nimeni.
Când voiai să vorbeşti cu un prieten, te duceai la el, punct. Fără niciun mesaj anterior.
Pe stradă, aveam tot felul de jocuri (Ţările, V-aţi ascunselea, 1-2-3 la perete) şi rareori se supăra cineva dacă pierdea.
Habar n-aveam cât câştigă părinţii prietenilor, nu tuturor le ştiam profesia şi aproape niciunuia funcţia. Dacă un prieten avea o stare materială mai bună, asta nu se vedea nicicum „pe el”. De altfel, nu aveam niciun interes pentru haine sau cosmetice (nu, nici fetele!). Blugi, ie – cine avea, că erau la modă, ca şi traista ciobănească pe umăr. Dacă nu, orice.
Nu toţi eram elevi strălucitori şi, când unul rămânea repetent, pur şi simplu repeta anul. Nimeni nu cădea pe spate, nimeni nu mergea la psiholog, nici la logoped, nimeni nu avea dislexie, nici probleme de atenţie, nici hiperactivitate. Am avut un coleg provenit din familie de infractori, care a ajuns la Şcoala de corecţie. S-a întors de acolo, a urmat liceul la seral, o şcoală populară de arte, fără ajutorul nimănui, a ajuns un om normal.
Aveam libertate, eşecuri, bucurii, responsabilităţi şi ştiam să ne descurcăm cu toate. De pe la 12 ani, eu făceam cam toate cumpărăturile alimentare ale familiei, iar la 15 o ajutam pe mama la curăţenie.
Am fumat prima ţigară la 12 ani, iar la 14 beam vodcă şi fumam la fiecare ceai (cel puţin 2 pe săptămână în vacanţă, cam unul pe lună în timpul şcolii). N-am devenit niciodată fumător, nici băutor.
Am avut un prieten care susţinea că face sex la 14 ani. Restul am început la 17, 19 sau chiar 21 de ani. Am avut mai toţi deziluzii în iubire, dar fără mari frustrări, căderi psihice, traume, psiholog.
Nimeni nu lua meditaţii la nimic, în afară de limbi străine (unii), până în ajunul facultăţii – şi numai pentru unele (Medicină, Arhitectură, Conservator, IATC). La şcoală ne duceam relaxaţi, chiar cu plăcere, învăţam cât învăţam, unii mai bine, alţii mai modest, dar nimeni nu era obsedat de concurenţă, clasamente, comparaţii – nici măcar părinţii (cu puţine excepţii). Când am dat eu la facultate, în seara de dinaintea scrisului la Algebră-Analiză am citit „Delirul” (împrumutat doar pentru câteva zile; după mine, noaptea, l-a citit tata), iar la ora la care eu dădeam proba orală, ai mei erau la o nuntă.
De-aceea mă-ntreb: cum de am supraveţuit!? Şi ţineţi cont că n-am pomenit nimic de sistemul social-politic!

(după o idee primită pe mail)

20 octombrie 2013

pana cand moartea ne va desparti

nu. nu este asa. o sa fie o postare foarte lunga , sper sa apuc sa o termin de scris pana imbatranesc...
s-au strans atatea in ultimele saptamani si eu nu am mai scris nimic , si vreau sa scriu despre atatea chestii...


aceasta postare sta de vreo luna in asteptare sa o termin de scris...

acum parca am niste inspiratie...

vorba unui prieten , ba facem back-up uri peste backup-uri , si o sa murim si tot nu o sa vedem acele fisiere salvate , facem poze filmulete , dar o sa murim si oricum o sa se aleaga praful si pulberea de ele ... si asa e ma... tot el zice : viata e atat de complicata , de ce sa o mai complicam si noi?

chiar exact ca intr-o reclama la o masina , strangem stick-uri dvd uri, hard-uri , memorii flash SD card-uri etc etc , pt nimic . nu o sa mai ramana nimic din toate astea , inainte de toate trebuie sa ne traim viata pt a avea ceva de stocat si de aratat eventual peste ani...
am uitat sa mai traim in prezent si sa ne bucuram cu adevarat de viata . ne dorim ultimul tip de telefon , ultimul tip de statie de emisie receptie , ultimul tip de aparat foto ... ca sa ce ? ca sa nimic ... era intr-o melodie o fraza : orice lucru prost am eu , e la fel de bun ca orice lucru smecher ai tu.
cunosc oameni atat de fericiti , cu nimic , cu putin . intradevar sunt oameni in etate ... unul dintre ei este nea Radu. a vazut acum cativa ani , ca scriam intr-o postare ca imi doresc un telefon vechi cu disc.
nu a uitat... si postarea e scrisa demult...  de ziua mea pe 13 aprilie 2010 http://radiofarafiltru.blogspot.ro/2010/04/ce-iti-doresti.html

si zilele trecute ma cheama nea Radu , ca sa imi dea un telefon din ala vechi... il oprise special pt mine ...au trebuit 3 ani , ca sa ajunga la mine :))) ce chestie ...si tot a ajuns.. asa ca vezi de aia zic... nu a uitat de acum 3 ani ca vreau asa ceva ... si venise baiatul lui si il intreaba pe nea Radu: "ii dai telefonul asta?" si nea Radu zice: "da il dau ca il vrea de mult timp...asta e din ala sentimental, tine la lucruri , scrie povesti despre fiecare lucru ...ii face poze..."


asa ca iata telefonul... a ajuns la mine... :)))

mai departe ... primesc acu ceva timp de la un vecin un radio vechi
un Bucur , nu stiu nici acum daca 1 sau 3 ... in fine nu mai conteaza pt ca si vecinul care mi-a dat radioul si prietenul despre care o sa va povestesc in continuare , au creierii cam prajiti si nici unul dintre ei nu stie exact ce mi-a dat :))))) dar nu conteaza ...viata merge inainte :))))
deci imi da un vecin un radio Bucur . pe care eu vreau sa il pun pe picioare pt ca s-a inundat boxa unde il tinea acel vecin si s-a facut cam praf...este recuperabil dar e mult de munca. o sa il fac candva . chiar daca alt tovaras (acelasi care l-a inceput va spuneam ca zice , ca totul e in zadar si nu o sa fac nimic , pt ca nimic nu conteaza din cea ce fac) chiar daca el zice ca nici o data , eu tot o sa il fac... si o sa ii demonstrez cum de atatea ori i-am demonstrat ca eu nu sunt delasator si cum zice el , " nu o sa faci nimic nici o data" i-am demonstrat ca fac. ....
asa sa depasim momentul critic.
cand a venit alt tovaras bun pe la mine si a vazut Bucurul in starea aia deplorabila , a zis "ba iti dau eu unu tzipla , dar sa te vad ca il arunci pe asta la gunoi" ....(a zis ca sa il sfarm cu toporul de fapt)
deci deja sunt rugat sa arunc la gunoi vechiturile. i-am zis , este Bucur 3 (cred) cu 2N3055 ca finali... deci e cam bazat. nu il arunc.



acuma este o problema pt ca nu stiu exact daca radioul pe care il am eu asa a fost el din fabricatie cu 2N3055 sau l-a modificat cineva . pt ca tov. asta mi-a dat si el un Bucur , e adevarat scrie 1 pe el , care este cu AD155 ..ca finali... deci inca sunt in ceata...ca un magar...dar ma edific eu...

si acum in continuare , sa bat campii un pic ..

ma duc pe la tov asta cu Bucurul intr-o zi , si imi da un Bucur tzipla,.. e adevarat ca scrie Bucur 1 pe el...
si asta la fel...mai era cu un alt tov. in camera si ii zice : ba asta e cu povesti , scrie alea alea , pe net despre ele.. etc etc"... da ma e ceva gresit daca spun ca la radioul din pozele de mai sus s-a ascultat in liniste si in surdina Vocea Americii ? numai tata si vecinul asta aveau pe scara asa ceva scule de ascultat Vocea Americii si Europa Libera , tata avea un Pacific ...il am si pe ala la tara.

Poate si radioul pe care mi l-a dat tov asta , o fi auzit la viata lui stiri de la Vocea Americii... chiar daca a ajuns impachetat cu mult schoci si hartie de Billa , la tara la mine ...are povestea lui...nu trebuie sa uitam povestile si amintirile ...

imi zicea chitrosul sa nu mai folosesc atata schoci ...baaaa mai putin scoci... :)))
lasa ma ca o sa iti iau eu o rola de schoci.....

am ajuns la tara , i-am pus antena si avea lipsa o siguranta , i-am pus o siguranta de cat scria acolo si l-am bagat in priza , i-am pus boxele si antena care duce afara la un stalp gigantic , si l-am pus pe pozitie intr-o bibloteca cu bibelouri a lu' mama. eram atat de sigur ca merge, incat l-am aranjat exact cum trebuie , si am apasat butonul "retea"... ce sa vezi : Mergea !!! ba si se auzea intr-un fel...



este pus pe niste boxe mici sony , dar care se aud intr-un fel pe acest Bucur....




inca o data revin la titlul postarii , care vine de fapt de la altceva: am fost la o nunta , si acolo in biserica popa/preotul , a zis la un moment dat: "nu este adevarata treaba cu -pana cand moartea ne va desparti- pt ca exista viata si dupa moarte , deci nu ne despartim la moarte .." asta ca sa lamuresc un pic titlul postarii...

 http://radiofarafiltru.blogspot.ro/2016/01/filozofie-la-ceas-de-seara.html


 si atunci m-am lamurit si eu... ca asta cam asa e: daca biserica sustine ca exista alta viata dupa moarte , de ce sa ne despartim daca tot ne-am casatorit? in fine , e cam complicata treaba , si nu vrea sa dezbat ceva la care nu ma pricep... in aceasi zi cu nunta au facut si botezul baietelului lor... popa foarte de gasca , si intradevar se vedea ca stie un pic ce vorbeste ... inca o chestie (sau doua) si termin cu filozofiile astea despre viata si moarte , cel putin din pct-ul de vedere al bisericii... in timp ce faceam poze acolo , la nunta/botez , am vazut un acatist scris pe o bucatica de hartie , in care cineva se ruga sa ii vindece o ruda de cancer... (biserica este langa spitalul Municipal) si probabil fiind cea mai apropiata biserica , s-a dus acolo si a pus acatistul... dar stateam si faceam poze la copilul pe care il boteza , si in cap aveam numai bucatica aia mica de hartie , pusa de-o parte , in care cineva se ruga pt vindecarea unei boli incurabile (cel putin asa credem noi)(aici intram in alt domeniu...)

asa ca revin... uitam sa traim viata , asa cum este ea. stam inchisi in noi , nu avem timp de nimic, interactionam numai pe facebook , si vb numai prin sms -uri...
mai tii minte , cand nu era decat telefonul fix? imi amintesc ca era ceva extraordinar sa poti comunica rapid in alt judet. tata cand mergea cu stupii prin tara , se ducea la oficiul postal din respectiva comuna ca sa dea telefon la Bucuresti sau dupa tractor sau dupa mai stiu eu ce...
ieseam afara , atarnam efectiv ore intregi , ne suiam pe blocuri si stateam ore intregi uneori si o noapte intreaga cu o fata , sau cu mai multi prieteni si jucam carti , faceam gratare , si gratare cu ce? cu cartofi copti cu sare...
aici este o postare despre un telefon... care mirosea a cacat... dar nu era de cacat...

 http://radiofarafiltru.blogspot.ro/2010/12/cand-visele-devin-realitate-pt-mos.html


sau inca una ...de cand nu ai mai scris / primit o scrisoare pe hartie ? eu unu am toate scrisorile primite puse bine de-o parte ... 
 http://radiofarafiltru.blogspot.ro/2010/04/scrisoare-inchisa-catre-baieti.html

s-a oprit emisia VibeFm... un pic de pauza sa imi pun niste melodii din calculatorul meu...unele bune ...poate o sa redeschid emisia Radio Fara Filtru , pt ca se pare ca unii inca nu au auzit muzica buna ...sau de calitate pana acum...

G:\MP3\mp3 mic\Muzikii\old-green\041 - Reel 2 Real - I Like To Move It (1994)[Visit pctrecords].mp3

mai departe , ce vroiam sa zic? a da . ca o sa se aleaga praful si pulberea de tot, inainte sa ne dam seama...
mie imi place sa fac poze . fac poze de pe la vreo 10 ani . eram mic si eram fotograful gastii de copii din fata blocului . este adevarat eram cu un Smena , cu filme alb/negru ca alea erau atunci , dar eram "fotograf oficial" ... oriunde ... si imi place sa cred ca am ramas "fotograf oficial"

se poate vedea in poza ca nu eram mai inalt decat gardul , eram la acelasi nivel cu ceilalti copii... si faceam fotografii pe film.... da ..pe film...


toata lumea statea cum vroia la mine in poze , nu era nimeni stresat , sa arate bine sau mai stiu eu ce ... toti radeau se hlizeau, si eu faceam fotografia ... unii aveau adidasul iesit , altii pantalonii murdari de noroi , dar nimic nu conta ... 


in scoala nr 20 la fel , eram fotograf oficial pt cei de varsta mea ... in poza de mai sus Ionescu Robert , si in spatele lui Dacia  profesorului de fizica Gonzo ...pe care nu mai stiu cum il chema ...oficial :)))))



 Paulescu Silviu Relu , Emanuel Grigoruta ..si nu mai stiu cine...


la baierame , tot eu faceam poze...
(si prin excursii , sau alte locuri.... )







ma bagasem chiar si pe nunti :))))) hahahaha (am facut si botez pe pelicula alb/negru, tot copil fiind , la varu' meu ... :P)


deja, mai incolo , o dadeam in artisticarii... :)))




asadar draga prietene care comentezi tu ca 20 de ani de TVR nu conteaza , poate conteaza ca fac poze de la 10 ani... nu am nimic de demonstrat nimanui , cu atat mai putin tie , cel care nu ma cunosti.
nu trebuie sa stii tu ce montaje am facut eu , nu trebuie sa stii tu ce poze / fotografii am facut eu , nu trebuie sa vezi tu sa te dai tu cu parerea , nu esti o instanta avizata pt asa ceva ... stai in patratica ta , si nu imi spune mie sa iti arat tie "portofoliul" meu cu ce stiu sa fac... ca nu iti ajung 6-7 ani sa vezi tot ce am facut ... chiar daca inseamna cantitate si nu calitate , cu toate ca nu cred ...
deci: lasa-ma pe mine cu ce stiu eu sa fac , si cu ce am facut si nu mai imi spune tu sa vezi ce am facut...
cunosc persoane care si-au aruncat la gunoi , mii de fotografii si sute de role de film.... nu trebuie sa vezi tu tot , ca sa te dai tu cu parerea , ca nu esti avizat . Da ???!!!!

asa ca sa "termen" si acest subiect tampit si imbecil cu "ia arata-mi ce ai facut tu..."

oricum ... o sa ramana doar rolele de film... cand o sa se aleaga praful si pulberea de tot , hartiile si pozele pe hartie , impreuna cu bobinele de film o sa mai ramana... de aia eu am cam renuntat la digital , si nu il folosesc decat pt situatii extreme si NBC , nunti botezuri cumetrii ... nu mai imi place digitalul . e prea simplu . prea usor ... incearca filmul si o sa vezi ca este altceva ... este un fel de next level... am cunoscut candva , pe cineva , care mi-a spus : "pelicula nu se vede asa bine".... da nu se vede bine , daca nu vezi bine ... digitalul iti exagereaza totul , iti place sa vezi imagini exagerate , nu asa cum sunt ele . poate un cadru asa este el , necolorat , asa trebuie sa il capturezi pe fotografie . nu sa minti cu digitalul , exagerand culorile si contrastul gamma , ca sa "dea bine" ... pelicula , daca este un cadru colorat , asa il face ...colorat. nu este colorat , nu il coloreaza aiurea ... mai gandeste-te un pic la asta ...

si da , NU EDITEZ NICI O DATA , DAR ABSOLUT NICIODATA PELICULA !!!!!
sa editezi pelicula este o blasfemie totala , pelicula se editeaza numai chimic , sau cu foarfeca fizic prin taierea celuloidului .... nu editez pelicula sub nici o forma . cum a iesit din aparat asa ramane. am gresit , rau. a iesit bine , e perfect . asa ramane. cand o sa ma pricep sa editez pelicula , probabil ca nu voi mai fi in aceasta tara, si mai mult ca sigur , voi avea Haselblad-ul meu :)))) pe film lat... (pt cunoscatori :)))) )

a da editare digitala , stiu la perfectie iti fac ce vrei tu in photoshop , in adobe lightroom , image ready , dimension ...avid , media composer , vegas , premier , velocity , 3dmax , after efects  , fina cut , liquid , pinacle , maya , combustion , adobe audition , cool edit , camtasia studio , edius , main-concept , viz-rt (cunosc o persoana doxa in viz-rt....se stie el , daca citeste , ii multumesc ca m-a adus pe calea Avid-ului :D )
si alte tone de softuri de editare pe care le stiu , sau le invat in 10-15 minute :)))))


ia de aici , imagini pe pelicula , neprocesate , doar scanate de pe film si atat....
ia vezi sunt colorate ??????












si atunci cand fotograful face alb/negru , stie el de ce foloseste alb negru . ca asa trebuie . nu trebuie sa stii tu de ce . pt ca asa vrea , nu are nevoie de culori , tot ce conteaza e continutul .











normal in vremurile noastre , daca lumea te vede pe strada cu un telefon Nokia 3210 sau cu o "banana" se uita la tine ca la ultimul hipster ,sau ca la ultimul sarac... pt ca daca nu aifone nu ai telefon ... imi e scarba de atata snobism si prost gust ... traim pe net , ne cacam pe net , ne vrajim pe net... totul facem pe net...


probabil am divagat mult , dar simteam nevoia ...  si mai zic o data : o sa ramana doar pozele pe hartie si pelicula , in rest o data , intr-o buna zi , se vor sterge toate fisierele pe care le avem stocate pe calculatoare pe ifoane , pe diverse cloud-uri ...
o sa mai ramana doar o poza pe hartie taiata oval , sau pe ceramica , care e greu de imprimat , :))))))





si cam asta e ...ne ducem toti ...si nu luam nimic cu noi ...raman pozele ovale si pe ceramica ...atat.

de restul dati-mi  bomboane spirtoase, sau caramele ca si alea imi plac...
si da tot ce e verde si creste din pamant , se poate fuma , bea , trage pe nas , cu limita si masura ...normal...excesele dauneaza :))))))





va urez o zi buna , si nu uitati sa traiti clipa si momentul  ... nu va mai cumparati lucruri scumpe ca sa impresionati persoanele care nu va plac  .

http://radiofarafiltru.blogspot.ro/2015/06/pentru-fete-fetite-si-baieti-bine-de.html

daca ma vedeti pe strada cu un aparat foto Smena , rugati-ma sa va fac o poza , pt ca asa veti fi sigur ca undeva o sa ramana si o poza cu voi .... asa cum de altfel a ramas o poza cu Hap la mine ... Dumnezeu sa il ierte ....

.... avea el o vorba care mi-a placut si am retinut-o:     "se uita Dumnezeu la mine ca la Discovery..."