18 septembrie 2014
Împământarea: poate cea mai mare descoperire medicală !
Împământarea: poate cea mai mare descoperire medicală !
Împământarea: poate cea mai mare descoperire medicală ! V-aţi întrebat vreodată de ce simţim o plăcere aparte atunci când ne plimbăm în picioarele goale prin iarbă udată de roua dimineţii? Sau atunci când ne plimbăm desculţi pe malul mării? … Ei bine se pare că răspunsul la aceste întrebări este unul care s-ar putea să schimbe nu numai felul în care facem aceste lucruri, dar mai ales frecvenţa în care o facem. Dacă eşti ca majoritatea oamenilor, probabil că mai tot timpul porţi încălţări cu tălpi din cauciuc sau din plastic. Şi probabil că nu-ţi trece prin minte că acest simplu lucru poate fi cel mai mare rău pe care îl poţi face sănătăţii tale. În 1998 Clint Ober, un fost director executiv la o companie TV, pensionat, stătea pe o bancă într-un parc în oraşul său natal. În timp ce se uita la turiştii care treceau prin faţa lui, şi-a dat seama că toţi, inclusiv el purtau încălţăminte cu talpă de cauciuc sau de plastic şi s-a gândit dacă nu cumva aceasta are cumva un impact asupra sănătăţii. Întrebarea a venit în capul său datorită experienţei avute în meseria sa în care obişnuia să izoleze cablurile, având în minte noţiunea că toate sistemele electrice din casele şi birourile noastre sunt stabilizate şi protejate de pământ prin împământare. Ober s-a întrebat dacă nu cumva acest câmp energetic ar putea să protejeze şi sănătatea corpurilor noastre. Ceea ce nu a bănuit atunci a fost faptul că această întrebare a sa va pune în mişcare ani şi ani de experimente şi studii, iar acestea vor scoate la iveală rezultate incredibile Deşi folosesc o varietate de cuvinte pentru a o descrie, fiecare școală modernă de medicină alternativă vorbeşte despre „energie”. Dar ce este această „energie” fundamentală despre care tot auzim? Pielea ta, în general, este un conductor foarte bun. Poţi conecta orice parte a pielii tale la pământ, dar dacă vei compara diferite părţi există una care este deosebit de puternică, şi care este chiar în mijlocul tălpii piciorului; un punct cunoscut de acupuncturişti ca Rinichi 1 (K1).
Este un punct bine-cunoscut pentru faptul că din punct de vedere conductiv se conectează la toate meridianele de acupunctură şi în esenţă, se conectează la fiecare colţişor al corpului tău. Interesant este că împământarea sau mai degrabă lipsa acesteia, are mult de a face cu înmulţirea bolilor moderne. Când eşti conectat cu pământul (fie că mergi desculţ sau ai fost conectat electric pe punctul K1 al piciorului), există un transfer de electroni liberi din pământ în corpul tău. Aceşti electroni liberi sunt, probabil, cei mai puternici antioxidanţi cunoscuţi de om.
În urma experimentelor făcute, s-a demonstrat că aceşti antioxidanţi sunt responsabili pentru câteva observaţii clinice foarte interesante:
• Schimbări benefice ale frecvenţei cardiace;
• Scăderea rezistenţei pielii;
• Scăderea nivelului de inflamaţie
Pentru a înţelege mai bine ştiinţa din spatele a ce se întâmplă în timpul în care suntem conectaţi la pământ şi de modul în care aceasta are impact asupra răspunsului inflamator, Dr. Oschman ne explică ceea ce se întâmplă atunci când va confruntaţi cu un traumatism. Dr. Oschman este expert în domeniul medicinei energetice, cu o diplomă de licenţă în biofizică şi un doctorat în biologie de la Universitatea din Pittsburgh. Ca autor al unui număr mare de cărţi, el este recunoscut pe scară largă ca o autoritate în biofizica energiei medicale. „Chiar şi la cea mai mică contuzie, dacă te ciocneşti de uşă, sistemul imunitar răspunde imediat prin trimiterea de celule albe din sânge (neutrofile) la locul impactului. Neutrofilele secretă specii reactive de oxigen (ROS), numite radicali liberi. Acestea sunt ca Pac-Man, molecule foarte importante, care au misiunea de a distruge. În cazul în care bacteriile au ajuns prin intermediul pielii în corp, aceşti radicali liberi vor distruge bacteriile foarte repede. Dacă ai celule deteriorate, radicalii liberi le vor distruge, astfel încât să existe spaţiu pentru celulele sănătoase să se mişte pentru repararea ţesuturilor. Acesta este cunoscut ca răspunsul inflamator. Ceea ce am descoperit şi este cu adevărat profund este aceasta: am înţeles acum de ce primim acest răspuns inflamator, care are cinci caracteristici: durere, roşeaţă, căldură, pierderea abilităţii de mişcare şi umflarea. Toate acestea sunt cele cinci semnalmente distinctive ale inflamaţiei şi se dovedeşte că nu este nevoie să se întâmple aşa. Inflamaţia, care în medicină este considerată o parte importantă a procesului de vindecare, este de fapt un artefact cauzat de lipsa de electroni în ţesuturile tale. Ce se întâmplă este că neutrofilele livrează specii reactive de oxigen (SRO) la locul incidentului, dar procedând astfel, unii dintre aceşti radicali liberi se pot scurge în ţesutul din jur şi îi poate cauza ţesutului sănătos daune. Asta este de fapt ceea ce creează răspunsul inflamator”. Cercetarea asupra împământării a descoperit acum că, dacă ţii picioarele goale pe pământ după ce te loveşti sau te accidentezi, electronii vor migra în corpul tău şi se vor răspândi prin ţesuturi. Orice radical liber care se scurge în ţesutul sănătos va fi imediat neutralizat electric. Acest lucru se întâmplă deoarece electronii sunt negativi, în timp ce radicalii liberi sunt pozitivi, astfel încât aceştia se anulează reciproc. „Deci, într-adevăr ceea ce se întâmplă cu împământarea sau conectarea la pământ este că vă protejaţi organismul de la – cum le numesc eu, pagubele colaterale”, spune Dr. Oschman. „Aceste distrugeri nu au fost destinate să aibă loc, dar au loc pentru că ne-am deconectat de la pământ prin punerea de cauciuc şi de material plastic între picioarele noastre şi pământ. Pentru a putea adapta împământarea la nevoile omului modern, specialiştii au găsit metode de a aduce energia pământului direct în casele oamenilor. Astfel au apărut cearșafuri electrice cu ajutorul cărora oamenii sunt conectaţi la pământ în timp ce dorm. Preșuri pentru calculator pe care poţi sta cu picioarele goale în timp ce lucrezi sau papuci care au în talpă un material conector între punctul K1 şi pământ.
David Wolfe, cunoscută autoritate în domeniul medicinei alternative şi un puternic susţinător al împământării, a făcut un experiment în direct în timpul unei prezentări pe 20 de indivizi din sală, care au fost conectaţi la energia pământului printr-un cablu electric care la un capăt era înfipt în pământ în afara sălii de prezentare. După 80 de minute, participanţilor li s-a recoltat sânge şi li
s-au făcut analize care au fost apoi proiectate în direct şi explicate pe loc. Rezultatele au fost pe măsură. Împământarea, o strategie împotriva îmbătrânirii Una din teoriile dominante privind îmbătrânirea este teoria radicalilor liberi, conform căreia îmbătrânirea se produce din cauza pagubelor cumulate, cauzate de radicalii liberi. Când aveţi un traumatism sau o inflamaţie cronică, prin respiraţie şi din alimentele pe care le mâncăm, printre alte lucruri suntem expuşi la radicalii liberi. În timp ce nu poţi să elimini complet toţi radicalii liberi, îţi doreşti să menții un echilibru sănătos de electroni antioxidanţi în organismul tău pentru a fi sigur că distrugerile datorate radicalilor liberi nu vor scăpa de sub control. Conectarea la pământ poate ajuta la realizarea acestui echilibru delicat. Există trei tipuri de sub-modele ale procesului de îmbătrânire cauzate de radicalii liberi: 1. Deteriorarea/mutaţia ADN-ului din cauza radicalilor liberi; 2. Teoria mitocondriilor. Mitocondriile în fiecare celulă din corpul nostru efectueză metabolismul oxidativ şi un produs secundar care sunt radicalii liberi. În cele din urmă mitocondriile se uzează sau se autodistrug din cauza excesului de radicali liberi; 3. Teoria încrucişării de proteine, ceea ce explică riduri de pe piele. Proteinele se lipesc una de alta, reducând eficiența enzimelor. „Am impresia, din studiul meu de biofizică şi biologie celulară, că organismul este proiectat cu o ţesătură semi-conductoare care conectează totul în organism, inclusiv în interiorul fiecărei celule”, spune Dr. Oschman. „Mă refer la acest sistem ca la o matrice vie. Electronii, cei care intră în partea de jos a piciorului nostru, se pot muta oriunde în corp. În orice loc unde se formează radicali liberi, există electroni în apropiere, care îi pot neutraliza şi astfel se pot preveni toate aceste procese: leziuni mitocondriale, lipirea proteinelor şi mutaţia sau deteriorarea genetică. Astfel, întreaga structură este în esenţă un sistem de apărare antioxidant, care este în fiecare parte a corpului nostru. Aşa că, dacă aţi merge desculţ, veţi înmagazina electroni pe corpul îi va stoca, iar aceştia vor fi disponibili în orice moment în cazul în care aţi putea avea un traumatism, sau în orice punct în cazul în care un radical liber s-ar putea forma. Cum ne afectează sângele împământarea O altă descoperire foarte importantă, şi una dintre cele mai recente, este faptul că împământarea subţiază sângele, făcându-l mai puţin vâscos. Această descoperire poate avea un impact profund asupra bolilor cardiovasculare, care sunt acum numărul unu cauzator de moarte în lume. Practic, fiecare aspect al bolilor cardiovasculare a fost corelat cu vâscozitatea crescută a sângelui. Dr. Frank Sinatra a antrenat echipa doctorului Oschman în modul de evaluare a vâscozităţii sângelui folosind o metodă numită potenţialul zeta. Aceasta măsoară potenţialul celulelelor roşii din sânge, prin determinarea vitezei cu care acestea migrează într-un câmp electric. Se pare că atunci când se produce împământarea, potenţialul zeta creşte repede, ceea ce înseamnă că celulele roşii din sânge au o încărcătură mai mare pe suprafaţa lor, care le îndepărtează una de alta. Această acţiune face ca sângele să se subţieze şi să curgă mai uşor. De asemenea, tensiunea arterială scade semnificativ.
O altă implicaţie evidentă a acestui fapt este că prin îndepărtarea reciprocă, celulele roşii din sânge sunt mai puţin înclinate să rămână împreună şi să formeze un cheag. Cheagurile de sânge nu trebuie să fie foarte mari pentru a forma o embolie pulmonară care v-ar ucide instantaneu, astfel încât acesta este un beneficiu semnificativ. În plus, în cazul în care potenţialul zeta este ridicat, lucru ce poate fi facilitat de împământare, nu se va reduce doar riscul de boli de inimă, dar, de asemenea, riscul de demență multi-infarct, în cazul în care începe să se piardă ţesutul cerebral din cauza micro-coagulărilor din creier. Cele mai bune suprafeţe pentru împământare În mod evident, cel mai simplu mod este să se meargă desculţ. Dar ce putem spune despre locuitorii din mediul urban sau oraş, care sunt înconjuraţi de asfalt şi beton? Poţi să te conectezi prin acestea? Şi care dintre suprafeţe naturale sunt cele mai eficiente? Există într-adevăr, diferenţe semnificative între diverse suprafeţe. Locul ideal pentru mersul pe jos în picioarele goale este pe plajă, în apropierea sau în apă, pentru că apa de mare este un conductor foarte bun. Corpul nostru, de asemenea, conţine în cea mai mare parte a sa apă, astfel încât se creează o conexiune bună. Iarba, mai ales dacă este acoperită cu rouă, pe care te-ai putea plimba dacă te trezeşti dimineaţa devreme, este o altă suprafaţă extrem de potrivită. Potrivit dr. Oschman, betonul este un bun conductor, atâta timp cât acesta nu a fost izolat. Picturile pe beton nu permit electronilor să treacă prin el foarte bine. Materiale cum ar fi asfaltul, lemnul, şi izolările tipice cum ar fi din plastic sau cauciuc, nu vor permite deasemenea electronilor să treacă şi să vă ajute în procesul de împământare. Modalităţi uşoare de a încorpora împământarea în viaţa de zi cu zi Mersul desculţ în aer liber este una dintre modalităţile cele mai minunate, ieftine şi puternice de a ne conecta la pământ şi care poate contribui, de asemenea, şi accelera refacerea ţesuturilor şi înlăturarea durerilor musculare în urma exerciţiilor extenuante. Deasemenea orice contact direct cu un obiect bun conductor care este în legătură cu pământul, de la un cablu electric, o ţeavă sau chiar un copac, poate fi o metodă bună de a ne încărca cu electronii negativi. O altă soluţie pe care majoritatea dintre noi o folosim fără să ne dăm seama este duşul. În timp ce facem duş, suntem în contact cu energia pământului prin apa care curge prin ţevile îngropate în pământ, aceasta fiind şi una din explicaţiile pentru care ne simţim aşa de bine la duş şi chiar este locul unde avem inspiraţie şi ne vin tot felul de idei. Reconectarea la pământ De-a lungul istoriei umanităţii, civilizaţii întregi au onorat pământul şi conexiunea cu acesta. Stilul de viaţă modern a făcut în aşa fel încât omul a ajuns să fie un străin pentru pământul care îi dă viaţă şi îl hrăneşte. Copiii secolului nostru nu se mai joacă în pământ sau în iarbă, sunt izolaţi în apartamente şi case de beton. David Wolfe spune că atunci când suntem conectaţi la pământ suntem practic în contact cu orice fiinţă vie conectată la pământ în momentul acela, fie că sunt plante, animale sau alţi oameni de la capătul opus al lumii. Atunci misiunea noastră devine una de a inspira şi de a promova reconectarea la energia pământului ca un mod simplu şi natural pentru a face o lume mai sănătoasă şi mai bună. Stai în echilibru, stai conectat, foloseşte-te de cea mai puternică formă de antioxidanţi - anti-inflamatorii din natură. Vindecarea nu trebuie să provină dintr-o injecţie sau un medicament, ea vine direct din pământ, tot ce trebuie să faci este să îţi dai încălţările jos!
Labels:
corpul omenesc,
electrica,
impamantare,
medicina,
om,
stiinta
arme "letale"
18 iulie 2014
Canon 60D defect citire card - eroare "card protejat" Canon 60D faulty card reader - Error "card protected"
Pentru ca stiu, eu pt voi sunt un fel de semi-zeu al electronicii, si astazi mai mult ca nici o data , ma simt marinimos, o sa va spun de ce unele aparate foto Canon 60D (in special la aceste modele s-a constat acest defect) (probabil a fost folosit un alt tip de material/proiectare) (dar se poate la fel de bine intampla si la alt DSLR) va apare mesajul de eroare " CARD PROTECTED" cu toate ca stiti exact ca nu este protejat cardul.
Ce se intampla: am constat si eu ca unele carduri , (cele chiftele de obicei) dupa un numar de bagari si scoateri :) incep sa intre mai greu... nah... si te mananca undeva si il fortezi. SI GATA : AI RUPT MICROSWICH-UL CARE RASPUNDE DE , protected - not protected , to write , evident....
Ce e de facut.... o sa povestesc cand o sa am mintea odihnita ca sa nu va spun ceva , si dupa , voi sa intelegeti altceva...
o sa editez....aici.....
dar pun pozele.... cine e electronist , va stii despre ce e vb...
ideea e simpla . trebuie sa pui la masa , la minus , la tabla carcasei card readerului, pinul B . si pinul B iese cu un traseu pe unde arat eu in poza de mai jos. masurati bine ca sa stiti exact ca scurcircuitati ce trebuie. pinul B se atinge de pinul A , de fapt e un fel de microswich mecanic , si cand cardul nu este protejat la scriere , acesti doi pini se ating, au contact electric. se cositoreste un mic punct de fludor unde iese traseul B, la tabla de la card reader care e la masa. si acuma va vedea toate cardurile , indiferent ca sunt protejate la scriere sau nu. deci atentie, NU VA MAI FUNCTIONA PROTECTIA CARDURILOR LA SCRIERE !!!!! ORICE CARD VA FI CONSIDERAT , APT DE SCRIERE . (CHIAR DACA E PROTEJAT DIN ACEA MICA CHEITA)
pe scurt si pe repede, CATEVA ATENTIONARI (pt cei care habar nu au ce inseamna electronica)
(nu te uita in poze ca eu folosesc patentzi de santier si pachete de tigari impaturite ca izolatori electrici...io stiu ce fac :) cand eu faceam bucatele DSLR-uri , tu te jucai cu ...soldateii in nisip.. :P )
Nu sta pe scaun de plastic , cu invelis de plastic/poliester , nu purta haine de poliester care se pot electriza cand te freci in scaun, cumpara o bratara anti-statica, (sau un patent de santier :) ) foloseste un letcon de care sa fii sigur ca nu are scurgeri de curent prin varf, din reteaua de alimentare, (o schula nemteasca recomand...ca in imagini :) ) nu vorbi in aparat "cu precipitatii" , adica nu vb inspre PCB-uri , ele nu inteleg nimic, si poti si sa scuipi pe ele... pfleah pfleah :))) tigara , scurmiera si ventilatorul..... cat mai departe unele de altele... :) lucreaza curat ,pe o panza (nu poliester)(eu am lucrat pe kroma-key ca asta am...) fii precum un chirurg , sau daca preferi , ucide curat si repede ...un scurt cu surubelnita pe orice cablaj , sau conector , atata timp cat ai inca bateria de "bios" in el...cablajele sunt alimentate inca...chiar daca ai scos acumulatorul principal. scapa un surubel mic mic undeva langa un chipset. acesta atinge cateva contacte...din nou, moarte rapida , nedureroasa , nici nu isi da seama cand a murit chipset-ul. atinge ca ghiolbanul acei mici conectori. gandestete ca la capetele lor pot fi mosfet-uri / fet-uri etc etc componente care au nevoie doar de cativa milivolti , cu "gate-ul" in "aer" ca sa se arda...(adica worst scenario , ai telefonul mobil la 10 cm de aparatul foto disecat si acesta incepe sa sune...o sa apara ceva camp RF ) .... nu mai stiu altceva ce sa iti zic...mai bine fii "paranoelectroic" decat sa termini de asamblat aparatul si sa vezi ca nu merge/functioneaza.....
HEHEHHEHE CHIPSET-URI SAMSUNG ...TROLOL TROLOLOLO PROBLEM CANON????
Ce se intampla: am constat si eu ca unele carduri , (cele chiftele de obicei) dupa un numar de bagari si scoateri :) incep sa intre mai greu... nah... si te mananca undeva si il fortezi. SI GATA : AI RUPT MICROSWICH-UL CARE RASPUNDE DE , protected - not protected , to write , evident....
Ce e de facut.... o sa povestesc cand o sa am mintea odihnita ca sa nu va spun ceva , si dupa , voi sa intelegeti altceva...
o sa editez....aici.....
dar pun pozele.... cine e electronist , va stii despre ce e vb...
ideea e simpla . trebuie sa pui la masa , la minus , la tabla carcasei card readerului, pinul B . si pinul B iese cu un traseu pe unde arat eu in poza de mai jos. masurati bine ca sa stiti exact ca scurcircuitati ce trebuie. pinul B se atinge de pinul A , de fapt e un fel de microswich mecanic , si cand cardul nu este protejat la scriere , acesti doi pini se ating, au contact electric. se cositoreste un mic punct de fludor unde iese traseul B, la tabla de la card reader care e la masa. si acuma va vedea toate cardurile , indiferent ca sunt protejate la scriere sau nu. deci atentie, NU VA MAI FUNCTIONA PROTECTIA CARDURILOR LA SCRIERE !!!!! ORICE CARD VA FI CONSIDERAT , APT DE SCRIERE . (CHIAR DACA E PROTEJAT DIN ACEA MICA CHEITA)
pe scurt si pe repede, CATEVA ATENTIONARI (pt cei care habar nu au ce inseamna electronica)
(nu te uita in poze ca eu folosesc patentzi de santier si pachete de tigari impaturite ca izolatori electrici...io stiu ce fac :) cand eu faceam bucatele DSLR-uri , tu te jucai cu ...soldateii in nisip.. :P )
Nu sta pe scaun de plastic , cu invelis de plastic/poliester , nu purta haine de poliester care se pot electriza cand te freci in scaun, cumpara o bratara anti-statica, (sau un patent de santier :) ) foloseste un letcon de care sa fii sigur ca nu are scurgeri de curent prin varf, din reteaua de alimentare, (o schula nemteasca recomand...ca in imagini :) ) nu vorbi in aparat "cu precipitatii" , adica nu vb inspre PCB-uri , ele nu inteleg nimic, si poti si sa scuipi pe ele... pfleah pfleah :))) tigara , scurmiera si ventilatorul..... cat mai departe unele de altele... :) lucreaza curat ,pe o panza (nu poliester)(eu am lucrat pe kroma-key ca asta am...) fii precum un chirurg , sau daca preferi , ucide curat si repede ...un scurt cu surubelnita pe orice cablaj , sau conector , atata timp cat ai inca bateria de "bios" in el...cablajele sunt alimentate inca...chiar daca ai scos acumulatorul principal. scapa un surubel mic mic undeva langa un chipset. acesta atinge cateva contacte...din nou, moarte rapida , nedureroasa , nici nu isi da seama cand a murit chipset-ul. atinge ca ghiolbanul acei mici conectori. gandestete ca la capetele lor pot fi mosfet-uri / fet-uri etc etc componente care au nevoie doar de cativa milivolti , cu "gate-ul" in "aer" ca sa se arda...(adica worst scenario , ai telefonul mobil la 10 cm de aparatul foto disecat si acesta incepe sa sune...o sa apara ceva camp RF ) .... nu mai stiu altceva ce sa iti zic...mai bine fii "paranoelectroic" decat sa termini de asamblat aparatul si sa vezi ca nu merge/functioneaza.....
HEHEHHEHE CHIPSET-URI SAMSUNG ...TROLOL TROLOLOLO PROBLEM CANON????
13 iunie 2014
exact asa , tot timpul
16 mai 2014
iti mai aduci aminte ?
Iti mai aduci aminte?
- Banane verzi tinute pe dulapul din bucatarie la copt.
- Dozele goale de Coca-Cola, pepsi, bere...etc, expuse pe dulap
- Roboteii din pachete de tigari straine goale
- O portocala mincata in jumatate de ora, decojita de toate cojile si pielitele si degustata pe indelete.
- Pif vs. Rahan. Sau daca nu, benzile desenate din Cutezatorii.
- Practica in uzina vs. practica agricola.
- Bomboanele Cip, multicolore si mici cit o gamalie, care se mincau direct cu limba.
- Dropsurile chinezesti anti-tuse, care generau dependenta. Ca si lipiciul Pelican...
- Uniforma azurie de PTAP, cu bereta care putea fi purtata sugubat, pe-o ureche. Trageri (vorba vine... prilej de picnic UTC-ist).
- Catalogul Neckermann pe post de coffee table book, pe care-l rasfoiai in vizite si cu care te jucai jocuri de genul "alege-ti un singur lucru de pe fiecare pagina".
- Cenaclul Flacara.
- Drajeurile cu dextroza Olimp.
- Negustoresele poloneze de la "nudisti". Turistele est-germane (cica veneau si suedeze, dar nu le-a vazut nimeni).
- Tenisii de Dragasani vs. baschetii chinezesti.
- Comandantul de unitate cu snur albastru (cel mai tare!).
- Focul din ultima seara de tabara.
- Brigazile artistice si de "agitatie"(?!).
- Ciocolata chinezeasca Golden Bee, cu o albina gigantica pe ambalaj.
- Televizoarele Venus, Diamant si Sport. Telecolor!!!
- Album duminical. Gala desenului animat. Cascadorii risului.
- Orele de dirigentie, orele de constitutie, orele de economie politica.
- Cacao (sau ce-o fi fost...) indiana Maltova mincata direct din borcan, cu lingurita.
- Glucoza "din fabrica" - cu textura de sapun, dar care macar nu-ti spargea dintii.
- Pufarine.
- Orasul strabatut pe jos in creierii noptii si prin nameti pentru ca ai pierdut ultimul autobuz plecind de la un "majorat".
- Coniac albanez, vodca poloneza, vermut Mamaia.
- Cerneala Pescarus (pentru norod) vs. cerneala Pelikan (pentru " premianti").
- Fotbalul cu fise pe catedra. Tabloul "lui" deasupra catedrei.
- Matricola si bentita.
- Peisaje decolorate si acoperite de rahat de muste in compartimentele de tren, in camerele de hotel si in scara blocului.
- Radioul Gloria, cu nume de orase exotice pe cadran unde ascultai cotele apelor Dunarii, "Moldova Veche (cu accent pe primul "o") baisse cent centrimetres..., corul Madrigal, teatru radiofonic si, bineinteles,
" Aici Radio (pauza scurta) Europa Libera".
- Metronomul lui Radu Teodoru vs. topurile lui Andrei Voiculescu.
- Pick-up-ul cu placi din Bulgaria vs. magnetofonul rusesc Majak
- Cipicii crosetati din macrame vs. espadrilele cu talpa de sfoara.
- Cravatele din piele de la Fondul Plastic (basca, toate celelalte orori de la Fondul Plastic...).
- Bicicleta Pegas cu coarne vs. semicursiera Turist.
- Gumela vs. guma chinezeasca in foita de orez.
- Mihai Constantinescu, Marius Teicu, Olimpia Panciu, Eva Kiss, Gil Dobrica, Marian Nistor, Marina Scupra.
- ABBA vs. Boney M.
- Circuitul casetelor video in natura.
- Canistrele cu benzina din portbagaj la plecarea in vacanta.
- Raftul cu scule in portbagajul fiecarei Dacii.
- Apa calda de ziua lui, de ziua ei si de 23 august.
- Bateria de la masina carata pina sus, in apartament, ca sa ai lumina pentru teme.
- Fondu' clasei.
- Fier vechi (?), castane (?!), sticle si borcane ("atita-ti trebuie, sa-mi iei borcanele de muraturi!"), maculatura (ideal, cartele perforate de calculator, ca trageau greu la cintar).
- Careul din prima zi de an scolar.
- Uniforme zdrentuite in ultima zi de liceu.
- Jurnalele dinaintea filmelor de la cinema (cine-si mai aduce aminte despre ce era vorba in ele?...)
- Elevul de serviciu pe scoala.
- Elasticu' = sarit pina la pierderea cunostintei.
- Nectarul bulgaresc ("bea-l cu apa minerala, ca e prea gros, o sa ti se opreasca in git...").
- Caramelele bulgaresti vs. bomboanele cubaneze.
- Nita & Nastasescu. Revista de fizica & chimie. Comentarii la romana.
- Ciorapii flausati (ideal cu trei dungi).
- Maieurile de plasa chinezesti, vopsite si purtate peste tricou de alta culoare.
- Ceasurile Raketa.
- Aparatele foto Smena.
- Apa minerala Aurora, cu sedimente ("e buna, are fier, minerale...").
- Tigarile Cismigiu (Kent-urile romanesti care va sa zica).
- Frucola vs. Brifcor vs. Zmeurata.
- Patinele cu rotile (patru, ca la masina).
- Pungile de un leu.
- Serialul "Liniile maritime Onedin".
- Cupa Campionilor Europeni.
- Dumitru Prunariu.
- "Povestiri istorice" vs. "Legendele Olimpului".
- Winnetou vs. Old Shatterhand.
- Caciulile rusesti din blana de iepure.
- Caciula de dama tip "burlan", jambierele multicolore, mania tricotatului.
- Banane verzi tinute pe dulapul din bucatarie la copt.
- Dozele goale de Coca-Cola, pepsi, bere...etc, expuse pe dulap
- Roboteii din pachete de tigari straine goale
- O portocala mincata in jumatate de ora, decojita de toate cojile si pielitele si degustata pe indelete.
- Pif vs. Rahan. Sau daca nu, benzile desenate din Cutezatorii.
- Practica in uzina vs. practica agricola.
- Bomboanele Cip, multicolore si mici cit o gamalie, care se mincau direct cu limba.
- Dropsurile chinezesti anti-tuse, care generau dependenta. Ca si lipiciul Pelican...
- Uniforma azurie de PTAP, cu bereta care putea fi purtata sugubat, pe-o ureche. Trageri (vorba vine... prilej de picnic UTC-ist).
- Catalogul Neckermann pe post de coffee table book, pe care-l rasfoiai in vizite si cu care te jucai jocuri de genul "alege-ti un singur lucru de pe fiecare pagina".
- Cenaclul Flacara.
- Drajeurile cu dextroza Olimp.
- Negustoresele poloneze de la "nudisti". Turistele est-germane (cica veneau si suedeze, dar nu le-a vazut nimeni).
- Tenisii de Dragasani vs. baschetii chinezesti.
- Comandantul de unitate cu snur albastru (cel mai tare!).
- Focul din ultima seara de tabara.
- Brigazile artistice si de "agitatie"(?!).
- Ciocolata chinezeasca Golden Bee, cu o albina gigantica pe ambalaj.
- Televizoarele Venus, Diamant si Sport. Telecolor!!!
- Album duminical. Gala desenului animat. Cascadorii risului.
- Orele de dirigentie, orele de constitutie, orele de economie politica.
- Cacao (sau ce-o fi fost...) indiana Maltova mincata direct din borcan, cu lingurita.
- Glucoza "din fabrica" - cu textura de sapun, dar care macar nu-ti spargea dintii.
- Pufarine.
- Orasul strabatut pe jos in creierii noptii si prin nameti pentru ca ai pierdut ultimul autobuz plecind de la un "majorat".
- Coniac albanez, vodca poloneza, vermut Mamaia.
- Cerneala Pescarus (pentru norod) vs. cerneala Pelikan (pentru " premianti").
- Fotbalul cu fise pe catedra. Tabloul "lui" deasupra catedrei.
- Matricola si bentita.
- Peisaje decolorate si acoperite de rahat de muste in compartimentele de tren, in camerele de hotel si in scara blocului.
- Radioul Gloria, cu nume de orase exotice pe cadran unde ascultai cotele apelor Dunarii, "Moldova Veche (cu accent pe primul "o") baisse cent centrimetres..., corul Madrigal, teatru radiofonic si, bineinteles,
" Aici Radio (pauza scurta) Europa Libera".
- Metronomul lui Radu Teodoru vs. topurile lui Andrei Voiculescu.
- Pick-up-ul cu placi din Bulgaria vs. magnetofonul rusesc Majak
- Cipicii crosetati din macrame vs. espadrilele cu talpa de sfoara.
- Cravatele din piele de la Fondul Plastic (basca, toate celelalte orori de la Fondul Plastic...).
- Bicicleta Pegas cu coarne vs. semicursiera Turist.
- Gumela vs. guma chinezeasca in foita de orez.
- Mihai Constantinescu, Marius Teicu, Olimpia Panciu, Eva Kiss, Gil Dobrica, Marian Nistor, Marina Scupra.
- ABBA vs. Boney M.
- Circuitul casetelor video in natura.
- Canistrele cu benzina din portbagaj la plecarea in vacanta.
- Raftul cu scule in portbagajul fiecarei Dacii.
- Apa calda de ziua lui, de ziua ei si de 23 august.
- Bateria de la masina carata pina sus, in apartament, ca sa ai lumina pentru teme.
- Fondu' clasei.
- Fier vechi (?), castane (?!), sticle si borcane ("atita-ti trebuie, sa-mi iei borcanele de muraturi!"), maculatura (ideal, cartele perforate de calculator, ca trageau greu la cintar).
- Careul din prima zi de an scolar.
- Uniforme zdrentuite in ultima zi de liceu.
- Jurnalele dinaintea filmelor de la cinema (cine-si mai aduce aminte despre ce era vorba in ele?...)
- Elevul de serviciu pe scoala.
- Elasticu' = sarit pina la pierderea cunostintei.
- Nectarul bulgaresc ("bea-l cu apa minerala, ca e prea gros, o sa ti se opreasca in git...").
- Caramelele bulgaresti vs. bomboanele cubaneze.
- Nita & Nastasescu. Revista de fizica & chimie. Comentarii la romana.
- Ciorapii flausati (ideal cu trei dungi).
- Maieurile de plasa chinezesti, vopsite si purtate peste tricou de alta culoare.
- Ceasurile Raketa.
- Aparatele foto Smena.
- Apa minerala Aurora, cu sedimente ("e buna, are fier, minerale...").
- Tigarile Cismigiu (Kent-urile romanesti care va sa zica).
- Frucola vs. Brifcor vs. Zmeurata.
- Patinele cu rotile (patru, ca la masina).
- Pungile de un leu.
- Serialul "Liniile maritime Onedin".
- Cupa Campionilor Europeni.
- Dumitru Prunariu.
- "Povestiri istorice" vs. "Legendele Olimpului".
- Winnetou vs. Old Shatterhand.
- Caciulile rusesti din blana de iepure.
- Caciula de dama tip "burlan", jambierele multicolore, mania tricotatului.
06 mai 2014
Ceai de menta
Aseara stateam si ma uitam pe cer . era asa senin , si se vedeau atatea stele ... la oras nu se vad asa bine pt ca e si multa lumina si e si poluare. stateam cu gatul indoit si ma uitam....cate stele , si totusi nu se stie daca suntem singuri , sau mai sunt si altii .. dupa cum zicea cineva , amandoua ipotezele sunt infioratoare . clipoceau si ma gandeam : deja acum cand eu le vad , unele stele nici nu mai sunt...si noi vedem doar o galaxie cu ochiul liber. la un moment dat cum ma uitam eu asa , mi-am dat seama ca cineva s-a bashit , in aceasta mica galaxie ... dupa ce ca suntem inghesuiti ca naiba , mai se trag si bashini... ma uit la motan , care si el statea in fund langa mine si se uita in sus . il intreb : tu te-ai bashit? si el imi miauna ca nu , el se bashise mai devreme in casa , si de aia a trebuit sa iesim afara sa ne uitam la stele , pt ca in camera nu se mai putea trai de miros. era deja o enigma , cine se bashise (pe langa motan). in aceasta galaxie . oare si in alte galaxii , sunt motani? nu se stie . probabil ca vre-un fluture in somn , a tras acea bashina enigmatica . se spune ca daca te apuci sa numeri stelele , poti sa mori in acea noapte . asfixiat . de propriile bashini . (am cules niste plante verzi si mi-am facut un ceai , cred eu ca de menta , dar se pare ca nu era menta , de sunt asa creativ )
Labels:
ceai de menta,
existenta umana,
fluture,
galaxie,
motan,
stele
15 aprilie 2014
cateva pilde
cateva pilde primite pe e-mail. am zis ca merita sa le pun si aici .... (uneori daca stai stramb si te gandesti drept, cam asa e )
Soimul
Un
imparat a primit doi soimi. Unul a fost
antrenat, despre celalalt i s-a spus ca
refuza sa se dezlipeasca de creanga pe
care statea. Unul dintre slujitori
trebuia sa se catere in fiecare zi in
copac sa-i duca de mancare.
Dupa
ce a incercat in fel si chip sa faca
soimul sa zboare de pe creanga,
imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute.
Un batran intelept s-a oferit sa faca el
asta si, a doua zi cand s-a trezit,
imparatul a vazut soimul zburand de
colo-colo.
-
Cum ai facut? si-a intrebat supusul
-
A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat
sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne
taie craca de sub picioare ca sa ne
aducem aminte ca putem zbura.
Casa Celor 1000
de oglinzi
Cu
mult timp in urma, intr-un satuc, se
gasea un loc cunoscut drept “Casa celor
1000 de oglinzi”. Un catelus mititel,
vesel din fire, afland de acest loc, s-a
hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns,
sarea fericit pe scari si a intrat in
casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele
ciulite si dand din coada.
Spre
marea sa surpriza, s-a trezit privind la
alti 1000 de catelusi fericiti, care
dadeau din coada ca si el. A zambit, si
a primit inapoi 1000 de zambete, la fel
de calde si prietenoase. Cand a plecat,
s-a gandit: “Este un loc minunat. Ma voi
intoarce sa-l vizitez!”.
In
acelasi sat, alt caine, care nu era la
fel de fericit ca primul, s-a hotarat si
el sa viziteze casa. A urcat cu greu
scarile, cu coada intre picioare, si
capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini
neprietenosi uitandu-se la el, s-a
speriat si s-a zbarlit pe spate,
maraind. Cand ceilati 1000 de caini au
inceput si ei sa maraie, a fugit
speriat. O data iesit afara, s-a gandit:
“E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc
acolo niciodata”.
Morala:
Toate chipurile sunt oglinzi.
Viata
este ca o oglinda: daca zambesti,
oglinda iti va intoarce zambetul.
"Ziua
de azi este o zi speciala deci,
traieste-o ca atare!"
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
“TU unde esti ACUM? În RAI sau in
IAD?”
Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma…
Se intreba: ” Oare unde duce drumul asta?”…
Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou. Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul – raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa?
- Bine’nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el? – intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau. Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma! i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu? întrebă, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta? – intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un om, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura?… Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra?!…
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.”
Tu unde ești acum? În Rai sau în Iad? Tu ți-ai fi abandonat prietenul?
Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma…
Se intreba: ” Oare unde duce drumul asta?”…
Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou. Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul – raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa?
- Bine’nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el? – intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau. Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma! i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu? întrebă, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta? – intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un om, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura?… Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra?!…
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.”
Tu unde ești acum? În Rai sau în Iad? Tu ți-ai fi abandonat prietenul?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)