Cele trei faze ale unei relaţii
La fel ca orice poveste proastă cu Greuceanu, şi o relaţie între doi oameni de sex opus are trei faze.
Pe interior oamenii sunt nişte creaturi sinistre, pline de nebunii mici, secrete meschine, tabieturi bolnave şi apucături dubioase. Nu poţi să te prezinţi la una „Salut, sunt **** şi de obicei mă piş în chiuvetă. Uneori nu spăl o cană zile întregi, pur şi simplu torn ce am chef să beau peste ce era, şi beau ce iese. Dorm cu un maieu în cap, pentru că am impresia că prin somn chestii vor să îmi intre în ureche, şi dacă nu le am acoperite nu pot să dorm” Nu. Aşa mori singur. Cealaltă persoană trebuie să afle treptat cât de absolut deranjat mintal eşti. Aşa că, la începutul relaţiei eşti în:
1. Faza când te prefaci că eşti altcineva decât eşti.
Ea: Mereu când te duci la ea, se scuză că n-a făcut ordine, dar dacă te uiţi atent vezi că e ordine şi tocmai a făcut ordine. Vrea să crezi că ce e la ea ordine e de fapt dezordinea. Ca să-ţi imaginezi că atunci când e ordine pe bune la ea e ca în insectarul unui şomer obsesiv-compulsiv. Când vine la tine mai găteşte câte ceva. Pare că îi face şi plăcere. Spune că nu a supt pula niciodată, şi o face timid. Se prinde prea repede. Nu îi cunoşti prietenele enervante care au un râs ca un joagăr. Are chef să facă ce vrei tu să faci.
Tu: Deodorantul, parfumul şi pieptănele nu sunt chestii pe care le foloseşti uneori. Brusc le foloseşti mai tot timpul. Şi îţi tai şi unghiile mai atent. Nu mai mănânci atâtea şaorme cu bere, ca să nu-i râgâi în nas. Ştergi toată pornografia de pe hard. Nu eşti şi nu ai fost niciodată labagiu notoriu. Le zici prietenilor să nu te facă de căcat de faţă cu ea. Îţi plac animalele şi copiii. Eşti politicos cu babele şi înjuri de morţi în pulă doar dacă e absolut necesar. Ai chef să faci ce vrea ea să facă.
Dar e stresant. Cât dracu’ poţi să te prefaci că eşti perfect? Încet încet dai drumul la bestie.
2. Faza când eşti tu
Ea: Găteşte doar dacă îi cumperi ceva. Apare cu prietenele ei grase care râd strident. Vrea să-ţi arate emisiuni de modă şi are discuţii lungi despre cum ar trebui să te îmbraci ca să nu mai arăţi ca un boschetar. Afli că pe lângă muzica şi filmele care-i plăceau şi erau exact ce îţi plăcea şi ţie, mai sunt şi altele care îi plac mai tare dar sunt absolut sinistre. Îţi povesteşte despre trecutul ei. Despre al treilea sfârc pe care l-a scos prin operaţie, şi despre fostul ei prieten, un neo-nazist burtos căruia îi dădea limbi în anus prelung şi care insista să fie strigat Hitler cât o ţinea de urechi şi îi futea faţa. Bineînţeles, acum s-a cuminţit, şi nu mai face chestii bolnave sexual, mai ales cu tine, pentru că te respectă prea mult. Plus, ăla n-a însemnat nimic pentru ea, a fost pur fizic. A, şi ăia doi tipi cu care s-a futut înainte de tine? De fapt erau şase. Felaţie din proprie iniţiativă? Hai să fim serioşi.
Tu: Te gândeşti că neo-nazistul ăla a fost mult mai norocos decât tine, care duci muncă de convingere pentru o muie. Îi povesteşti că în copilărie erai ochelarist şi te băteau copiii din faţa blocului. Că în adolescenţă ai încercat toate drogurile pe care ai pus mâna. Că o dată ai coclit o grasă cu mustaţă şi ai luat sculament. Că ai un bunic evreu, că dacă-ţi mai pune o melodie de-alui Michael Buble îi dai cu un scaun în cap, că în prima lună de relaţie ai futut o proastă, dar nu se pune, că nu era nimic oficial, că ţi-e dor să mănânci usturoi şi că ălea 12 tipe cu care ţi-ai tras-o de fapt erau doar 5 şi cam urâţele. Nu mai faci gesturi romantice decât de sărbători oficiale pentru romantism.
Şi apoi vine faza finală. Când te simţi atât de confortabil cu omul de lângă tine ca şi cu propria persoană. Şi atunci îţi dai seama că te păcăleşti poetic. Că de fapt eşti în…
3. Faza în care te prefaci că celălat nu există
Ea: Îţi spune când îi vine şi când îi trece ciclul. Mai scârbos, îţi explică în detaliu în care etapă a ciclului este şi cât curge. Şi dacă asta nu-ţi omoară pula, ei bine, observi şi că nu se mai dichiseşte la fofo atât de des. Dacâ înainte sexul era o ocazie destul de specială încât să se radă înainte, acum face asta doar din când în când. Că o mănâncă când creşte şi e pierdere de timp. Prezenţa pulii tale pe la ea prin preajmă nu mai e un eveniment. E o chestie banală. Vorbeşte mult mai mult cu prietenele ei decât cu tine.
Tu: Ceea ce e bine, că oricum nu mai ai ce să-i zici, că i-ai zis toate idioţeniile care ţi-au trecut vreodată prin cap, de la prima. Dacă înainte te ascundeai să tragi o băşină, acum dacă ai ceva de zis de pe budă, deschizi uşa şi zici. E ceva natural, ce dracu. Începe să ţi se culce. La al doilea ţi se culcă clar. Deja nu mai ţii minte când s-a întâmplat de DOUĂ ori în aceeaşi seară. Oricum, treaba se face serios. Ţi-ai luat lubrifiant, să nu mai pierzi timpul cu preludiul. Te scobeşti în nas şi te scarpini la pulă în prezenţa ei cu naturaleţea unui artist.
Şi dup-aia vă daţi amândoi seama că sunteţi morţi pe dinăuntru şi dacă nu scăpaţi unul de altul rapid, cineva omoară pe altcineva.
Şi vă despărţiţi.
După care suferiţi, vă reveniţi, întâlniţi alte persoane.
Şi repetaţi fazele
1
2
3
Sau vă împăcaţi după un timp
Şi repetaţi fazele
2
3
Şi tot aşa până crapă cineva. Şi unu doi trei şi unu doi trei şi doi şi trei şi doi şi trei şi unu doi trei şi doi şi trei şi unu doi trei şi doi şi trei şi unu doi trei şi unu doi trei şi unu şi doi şi trei.
cu copy paste de pe
pitici gratis
