cum se baga scoate un motor de motocicleta Honda Dominator

salut din nou.

nu prea am timp sa scriu ca maine am serviciu , dar o sa incerc sa scriu repede si explicit ...

am vopsit cadrul si unele piese negre. par ok . ce era mai greu pt mine am facut : sa bag motorul pe cadru...

acuma o sa explic in amanunt cum se face , pt ca dupa doua demontari/remontari de honda dominator , consder ca stiu cum se scoate / baga motorul, parte care este cea
mai grea . sa bagi si sa scoti motorul de pe cadru de unu singur , fara nici un ajutor. si prima oara tot singur am demontat-o montat-o si mi-a reusit , dar nu aveam atata experienta
ca acum. deci cum se face , ca sa nu te chinui. in mare asa am facut si prima oara acum un an , dar , acum am descoperit micul secret mare. sunt pur si simplu 2 miscari si l-ai
bagat singur motorul.
eu aici o sa povestesc bagarea motorului , pt ca scoaterea , este inversa , dar normal fiind nervos nu iti dai seama de cum se face si te chinui ca naiba sa il si scoti , dar daca citesti aici
montarea , o sa iti dai seama ca facand invers , la fel poti sa il scoti foarte usor.
bon. deci sa presupunem ca ai motorul desfacut bucati deja , ca mine.
iei motorul , care e destul de greu, si il pui pe podea , ca si cum a cazut motocicleta cu totul pe partea dreapta . adica acolo unde e pedala de pornire , si pedala de frana care trebuie sa fie scoasa
cu motorul trantit pe o parte , zic la mine cum a fost o paranteza mica (eu nu am demontat teava lunga de ulei pana sus, si nici tevutza mica de ulei din partea de jos a cadrului , nu le-am demontat
pt ca mi s-a parut ca acele surubele de 5 sunt cam firave si nu am vrut sa umblu acolo, deci nu am demontat acele 2 tevute...se vede si in pozele de pe facebook ca le-am avut pe motor tot timpul)
probabil ca fara tevi ar fi fost si mai simplu de montat..dar nah asa a fost la mine. deci cu motorul trantit pe dreapta pe pedala de pornire, pt ca nu incerca sa il bagi altfel pt ca motorul e foarte greu
de unu singur nu o sa reusesti, iei cadrul relativ chel, adica fara roti , stand in partea de jos a cadrului adica avand in mana stanga furca si in dreapta bascula spate
, chiar daca are si amortizoarele fata montate si cu tot cu bascula de pe spate , tot e mai usor ca motorul in sine... iei cadrul
si bagi cadrul pe motor , prin 2 miscari : bagi in fata tevuta mica , fara sa o fixezi , doar sa intre in cadru partea din fata a motorului , apoi il ridici un pic (motorul) si il tragi in josul cadrului , partea din spate
jos a motorului , pana intra in acea prindere cu un surub lung . cand a intrat acolo, spate jos , motor, bagi repede surubul de acolo (care in mod normal, se baga pe partea dinspre podea printr-o gaura care e
langa pedala de frana, dar nu are nimic , e provizoriu bagat , cat sa ridici cadrul cu tot cu motor fara sa iasa de pe pozitie motorul. ridici tinand si de motor si de cadru in acelasi timp. pui triunghiul de aluminiu din fata
motorului , apoi surubul din fata jos cu cele 2 distantoare , si surubul lung cu 2 distantoare inegale ,unu mai lung unu mai scurt. mare atentie ca nu se potrivesc altfel. scoti si surubul pus provizoriu , si il bagi prin gaura
de la pedala de frana . ultima prindere e cea de sus tot asa cu 2 triunghiuri de duraluminu si 3 suruburi. nu strangi nici un surub tare. le lasi asa moi , sa joace motorul acolo. intorci motorul pe partea cealalta , avand grija la
pedala de schimbator de viteza , sa nu il trantesti pe ea ... strangi prima oara surubul bagat prin gaura de la pedala de frana , este mai greu un pic de strans ca tot acolo este si angrenagul amortizorului spate. apoi tot asa cu
cadrul pe o parte strangi surubul fata jos cu distantoare . le strangi bine de tot. apoi indrepti cadrul cu motorul in pozitie normala si le strangi pe toate bine de tot. strangi si capetele tevilor , cea scurta de jos de ulei , si cea lunga de ulei
sus in cadru. si cam gata asa e. poze mai jos si multe alte poze pe facebook...

https://www.facebook.com/ivandragos1977/media_set?set=a.429797663724494.87373.100000827910904&type=3&uploaded=1

O enigmă: cum am supravieţuit?/ de Tudor Călin Zarojanu

Autor: Tudor Calin Zarojanu

Cum Dumnezeu am supravieţuit copilăriei şi adolescenţei noastre!? Cum de n-am murit toţi înainte de a deveni maturi?
Leagănele şi pătuţurile noastre erau pictate în culori aprinse şi mai toată vopseaua era pe bază de plumb. Pe nicio jucărie nu scria cărei vârste îi e dedicată, nici că are piese care pot fi înghiţite. Niciun aparat electric nu venea însoţit de precizarea că nu e bine să-l bagi în apă...
Leagănele din parcuri erau din tablă, deseori ruginită şi contorsionată pe la colţuri şi îmbinări, iar locurile de joacă erau, toate, fierătanii reci şi contondente.
Mâncarea n-avea e-uri, e drept, dar, după 1980 cel puţin, era din resturi, subproduse şi înlocuitori. Am mâncat parizer din plastic, gheare de pui, am băut ovăz pe post de cafea.
Circulam cu maşini care nu aveau centuri de siguranţă, nici airbag-uri, nici ABS. Călătoria în remorca unui camion era un adevărat premiu, mergeam pe scara autobzelor (eu am şi căzut, din mers), ba uneori şi pe a trenurilor.
Nu existau capace de siguranţă la cutiile de medicamente şi la prize, nici opritori, amortizoare sau protecţii la dulapuri sau uşi.
Nu purta nimeni cască pe bicicletă. Nu existau cotiere şi genunchiere pentru cei care aveau patine cu rotile.
În excursii, în tabere, la ţară, la joacă, la „muncă patriotică” mâncam în condiţii de igienă îngrozitoare. Nu-mi amintesc de vreun prieten care să se fi îmbolnăvit din cauza asta.
Se construiau în draci cărucioare din fier vechi, cu „roţi” din rulmenţi, şi copiii îşi dădeau drumul pe străzile înclinate, fără altă frână decât călcâiele. Jucam fotbal sau volei pe străzi, strigând „Maşina!” din două în două minute. Puţinele pante din Bucureşti care puteau fi folosite ca derdeluşuri se terminau pe carosabil.
Ieşeam la joacă având singura condiţie să ne întoarcem înainte de a se lăsa întunericul. N-o respectam întotdeauna, mai ales după ce am devenit adolescenţi şi am început să batem străzile până târziu. Nu existau telefoane mobile, aşa că nimeni nu putea şti unde suntem, ore de-a rândul. Când plecam din localitate (la ţară, la mare), părinţii nu ştiau nimic despre noi cu zilele. Foarte mulţi circulau cu trenul, singuri, de pe la 8-9 ani.
Ne răneam, ne rupeam mâinile şi picioarele (eu am avut 5 fracturi), ne spărgeam capul sau măcar un dinte (eu), dar niciodată nu căutam un vinovat. Era numai vina noastră. Habar n-avea nimeni când şi cât eram noi cocoţaţi prin duzi şi alţi pomi, săream garduri, ne suiam pe suprafaţa clădirilor vechi.
Mâncam dulciuri la greu („Daţi copiilor dulciuri!”, glăsuia o reclamă deasupra blocului „Unic”) şi beam sucuri cu zahăr, dar nu ne-ngrăşam, pentru că tot timpul eram afară, la joacă.
Mâncam şi beam unii după alţii, sănătoşi sau bolnavi. N-a murit nimeni.
Cine avea bicicletă, era toată ziua călare pe ea, printre maşini. N-a murit nimeni.
Când voiai să vorbeşti cu un prieten, te duceai la el, punct. Fără niciun mesaj anterior.
Pe stradă, aveam tot felul de jocuri (Ţările, V-aţi ascunselea, 1-2-3 la perete) şi rareori se supăra cineva dacă pierdea.
Habar n-aveam cât câştigă părinţii prietenilor, nu tuturor le ştiam profesia şi aproape niciunuia funcţia. Dacă un prieten avea o stare materială mai bună, asta nu se vedea nicicum „pe el”. De altfel, nu aveam niciun interes pentru haine sau cosmetice (nu, nici fetele!). Blugi, ie – cine avea, că erau la modă, ca şi traista ciobănească pe umăr. Dacă nu, orice.
Nu toţi eram elevi strălucitori şi, când unul rămânea repetent, pur şi simplu repeta anul. Nimeni nu cădea pe spate, nimeni nu mergea la psiholog, nici la logoped, nimeni nu avea dislexie, nici probleme de atenţie, nici hiperactivitate. Am avut un coleg provenit din familie de infractori, care a ajuns la Şcoala de corecţie. S-a întors de acolo, a urmat liceul la seral, o şcoală populară de arte, fără ajutorul nimănui, a ajuns un om normal.
Aveam libertate, eşecuri, bucurii, responsabilităţi şi ştiam să ne descurcăm cu toate. De pe la 12 ani, eu făceam cam toate cumpărăturile alimentare ale familiei, iar la 15 o ajutam pe mama la curăţenie.
Am fumat prima ţigară la 12 ani, iar la 14 beam vodcă şi fumam la fiecare ceai (cel puţin 2 pe săptămână în vacanţă, cam unul pe lună în timpul şcolii). N-am devenit niciodată fumător, nici băutor.
Am avut un prieten care susţinea că face sex la 14 ani. Restul am început la 17, 19 sau chiar 21 de ani. Am avut mai toţi deziluzii în iubire, dar fără mari frustrări, căderi psihice, traume, psiholog.
Nimeni nu lua meditaţii la nimic, în afară de limbi străine (unii), până în ajunul facultăţii – şi numai pentru unele (Medicină, Arhitectură, Conservator, IATC). La şcoală ne duceam relaxaţi, chiar cu plăcere, învăţam cât învăţam, unii mai bine, alţii mai modest, dar nimeni nu era obsedat de concurenţă, clasamente, comparaţii – nici măcar părinţii (cu puţine excepţii). Când am dat eu la facultate, în seara de dinaintea scrisului la Algebră-Analiză am citit „Delirul” (împrumutat doar pentru câteva zile; după mine, noaptea, l-a citit tata), iar la ora la care eu dădeam proba orală, ai mei erau la o nuntă.
De-aceea mă-ntreb: cum de am supraveţuit!? Şi ţineţi cont că n-am pomenit nimic de sistemul social-politic!

(după o idee primită pe mail)

stiu ce ai facut de sarbatori anii trecuti...

Salutare draguteii mei .

hai sa mai scriu cate ceva , pt ca despre tehnica am tot scris .... zilele trecute.

acuma o sa fim mai umani , mai buni , pt ca sunt sarbatorile , si trebuie sa fim buni . doar de sarbatori. in rest dupa o sa fim iarasi niste oameni rai , fiecare cu orgoliul lui , si personalitatea lui... acuma suntem melancolici si ne amintim de sarbatorile trecute , ce am facut acum 2 ani , de craciun de revelion , unde eram in 1995 de revelion , unde eram in 2001 , de revelion , ce am facut in 1999 de craciun ...etc etc amintiri frumoase...

mi s a spus de catre o prietena , ca scriu foarte frumos , dar nu sunt concis , si bat prea mult campii, adica sa fiu un pic mai exact in scrieri...o sa incerc.

deci... (cuvantul deci se taie intotdeauna la montaj , asa ca daca tu incepi cu "deci" cand ti-a pus cineva microfonul in fata , fii sigur ca cuvantul deci nu o sa ramana la montaj :) )

stai ca iar ma pierd in amanunte...

hai sa va povestesc despre un atac zoologic , de mai demult dintr-o iarna... stii cum e atacul biologic sau chimic asa e , atacul zoologic :D

eram in generala : clasa a nus cata . si imi zice profa de zoologie ca Ivane , pt ca tu ai albine acasa , nu nu aveam acasa , tata are stupi , si stia ca am stupi , mai Ivane , adu si tu cateva albine moarte , ca sa le studiem la zoologie ora viitoare . tot asa era de sarbatori gen , era iarna frig ca acuma . eu povestisem ca albinele iarna stau intr-un ghem si hiberneaza , cine iese din ghem moare de frig .
zis si facut .. da tovarasa profesoara , aduc niste albine moarte ..pt ca daca te uiti iarna in fata unui stup , in mod normal . sunt cateva albine moarte in fata lui scoase afara . alea au iesit din ghem si au murit de frig.
ma duc cu un borcan de ness moca , din ala de sticla cu capac maro . si iau niste albine din fata unui stup. tata nu avea atunci casa la tara , si tineam undeva langa policolor la o curte stupii .
am luat si cateva albine moarte , din fata urdinisului , ca nu imi ajungeau , nu erau asa multe moarte pe afara scoase ...jos langa urdinis...
am umplut jumate borcanul si m-am dus la scoala. a venit ora de zoologie , a venit profa , eu aveam albinele moarte in borcan. tata mi-a zis , ia din alea cu picioarele in sus , alea sunt moarte.
s-a facut caldura in ghiozdan , si borcanul s-a incalzit de la calorifer , si cand am deschis borcanul ca sa luam albine sa ne uitam la ele , la zoologie  , SURPIRZAAAA , DE LA CALDURA INVIASERA JUMATE DIN ELE !!! stupoare in clasa , pt ca alea au iesit din borcan si au inceput sa zboare de nebune prin clasa, tipau fetele , urlau baietii , toti dadeau cu mainile in aer , tovarasa profesoara striga la mine ca sa rezolv situatia , eu urlam la toti sa stea linistiti sa nu se mai agite ca de aia sunt si ele nervoase , ce a fost e de nedescris , nimeni nu a iesit din clasa , pt ca pe atunci nu paraseai clasa fara sa iti dea voie tovarasa profesoara :)))) si i-am zis sa dea ordin de evacuare in curtea scolii :))))))  am deschis geamurile de la clasa si am reusit sa stabilizez un pic situatia ,
dupa aia tovarasa m-a luat la per-pullis ca sunt nebun aduc albine vii la scoala ??? si eu i-am zis erau moarte , dar au inviat de la caldura ... si asa era , eu cand le-am luat din zapada , erau doar paralizate de frig ...
s-a facut consiliu , si s-a descis ca nu sunt de vina , nu aveam de unde sa stiu care albine sunt moarte si care sunt vii , eu le-am explicat ca nu puteam sa le pun oglinda la gura sa vad daca se abureste ... asta e...s-a intamplat... am studiat albina la zoologie ...


deci , de asta va zic, uneori treburile se intampla asa cum vrei tu... uneori nu moare albina cand vrea tovarasa ...

si mai jos o sa va povestesc foarte pe scurt , ca nu am timp , poate o sa editez , cum am mers cu o bomba zoologica de 10.000 kilotone albine prin bucuresti , pt o reclama la Trachisept...parca ...

ideea e simpla un fost coleg din televiziune , trebuia sa faca o reclama la Trahisept , de gat , cu miere de albine , si trebuia sa filmeze niste albine . pe un fagure de miere. si am zis , hai la stupi sa filmam in faguri in stup. si el a zis ca nu e bine , trebuie filmate in studio , cu lumini, machiaj , cu tot ce trebuie profesional...
ca e reclama si trebuie sa fie perfecta. zic bine o sa iti aduc cateva albine , cele mai frumoase , si el m-a intrebat daca pot sa le dresez sa se miste pe fagure cum vrea el , ca sa fie frumos sa fie bine...
si l-am intrebat pe tata , pt ca deja era prea mult...i-am zis , ma tata tu poti sa dreszi vreo cateva a;lbine sa faca aia si aia , in fata camerei video? si tata cred ca a zis da , s-ar putea sa fi baut o bere rece , atunci cand am vb cu el ca a zis , nu e nici o problema , am un stup mic o roinita , acolo sunt alea dresate ...vin cu ele , dar sa stiti ca va costa ...ii zic lu Smarandache sa faca devizul de plata , ca tata are albine dresate pt reclama Trahisept . vroia un bacs de bere si vreo 600 de roni pt timpul pierdut de el la filmare sa vb cu ele cum sa stea in fata camerei. mergem la tata la tara cu bacsul de bere , ne ducem pe camp la albine si luam un stup mic , tata pregatise albinele dresate deja , si ne ducem la studio in bucuresti , sa filmam.... mai departe e poveste ... va uitati si voi la filmare ... :))))))

la un momendat nu mai radea nimeni din echipa de filmare si ii ziceau Nea Gigi , nea Ivane , bre hai ca ai zis ca sunt dresate albinele , vad ca nu prea te asculta , da cu biciul pe ele ca ne mananca , hai sa le bagam in studioul croma key , un cub albastru croma , pe care trebuiau ele filmate , ehh a fost greu , dar pana la urma le dresa taica-miu... unele nu vroiau sa stea in fata camerei la filmare si nu se miscau cum vroia operatorul , dar pana la urma tata , a pus biciul pe ele si a iesit perfect filmarea ... cel de la mofuri , un englez nu se prea intelegea cu tata , ca tata nu vb engleza , a avut "fooor ivane foorrr pt azi la engleza..." asa nah ...

a fost frumos , toate astea se intamplau in centru in spatele la mitropolie , iti dai seama un stup plin cu mii de albine , in centru , , dupa filmare , tata le-a dat liber de contract la toate albinele de la filmare , si le-am eliberat , la pasarea in padure ...  :D