Soimul
Un
imparat a primit doi soimi. Unul a fost
antrenat, despre celalalt i s-a spus ca
refuza sa se dezlipeasca de creanga pe
care statea. Unul dintre slujitori
trebuia sa se catere in fiecare zi in
copac sa-i duca de mancare.
Dupa
ce a incercat in fel si chip sa faca
soimul sa zboare de pe creanga,
imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute.
Un batran intelept s-a oferit sa faca el
asta si, a doua zi cand s-a trezit,
imparatul a vazut soimul zburand de
colo-colo.
-
Cum ai facut? si-a intrebat supusul
-
A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat
sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne
taie craca de sub picioare ca sa ne
aducem aminte ca putem zbura.
Casa Celor 1000
de oglinzi
Cu
mult timp in urma, intr-un satuc, se
gasea un loc cunoscut drept “Casa celor
1000 de oglinzi”. Un catelus mititel,
vesel din fire, afland de acest loc, s-a
hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns,
sarea fericit pe scari si a intrat in
casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele
ciulite si dand din coada.
Spre
marea sa surpriza, s-a trezit privind la
alti 1000 de catelusi fericiti, care
dadeau din coada ca si el. A zambit, si
a primit inapoi 1000 de zambete, la fel
de calde si prietenoase. Cand a plecat,
s-a gandit: “Este un loc minunat. Ma voi
intoarce sa-l vizitez!”.
In
acelasi sat, alt caine, care nu era la
fel de fericit ca primul, s-a hotarat si
el sa viziteze casa. A urcat cu greu
scarile, cu coada intre picioare, si
capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini
neprietenosi uitandu-se la el, s-a
speriat si s-a zbarlit pe spate,
maraind. Cand ceilati 1000 de caini au
inceput si ei sa maraie, a fugit
speriat. O data iesit afara, s-a gandit:
“E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc
acolo niciodata”.
Morala:
Toate chipurile sunt oglinzi.
Viata
este ca o oglinda: daca zambesti,
oglinda iti va intoarce zambetul.
"Ziua
de azi este o zi speciala deci,
traieste-o ca atare!"
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
“TU unde esti ACUM? În RAI sau in
IAD?”
Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma…
Se intreba: ” Oare unde duce drumul asta?”…
Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou. Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul – raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa?
- Bine’nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el? – intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau. Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma! i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu? întrebă, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta? – intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un om, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura?… Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra?!…
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.”
Tu unde ești acum? În Rai sau în Iad? Tu ți-ai fi abandonat prietenul?
Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma…
Se intreba: ” Oare unde duce drumul asta?”…
Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou. Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul – raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa?
- Bine’nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el? – intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau. Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma! i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu? întrebă, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta? – intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un om, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura?… Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra?!…
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.”
Tu unde ești acum? În Rai sau în Iad? Tu ți-ai fi abandonat prietenul?
uhhh a fost greu, dar inca mai este.... dupa ce a-ti desfacut capacul
de sus , de la tacheti (are 13 suruburi , unu mare pe mijloc, doua de 7
in fata , si restul de 6mm inbusuri) langa lant in spatele lui, scoateti
surubul inbus de sus care tine axul argintiu de la patina de
intindere. ar trebui sa scoateti de tot acel mic carlig care apasa pe
ghidul de lant. are si un arc sa nu va cada in jos acel arc (oricum
poate fi recuperat pe jos) (la mine e altfel ca i-am facut o modificare
, acolo sus , era un rulment unisens care s-a stricat la mine , si mi
se muia tot timpul lantul de distr. si am dat o gaura in lateralul
motorului , unde am bagat un surub de 6 care se prinde intr-o tabla cu
piulita pe interior si o contrapiulita pe exterior. pe masura ce strang
de surub in interior, imi apasa chiar pe acel intinzator care impinge in
patina de lant. si asa il reglez eu) deci voi trebuie sa scoateti axul
acela central argintiu si cu o tesitura de unde se poate apuca cu
patentul (se desurubeaza si se trage in acelasi timp in directia in care
se invarte liber, in cealalta directie se blocheaza in rulmentul
unisens, are si o mica garnitura acolo acel ax) se trage afara carligul
care apasa pe patina de lant. ATENTIE LA MONTAREA lantului nou : ----
roata dintata de sus unde vine lantul de distr. pe ea , trebuie sa fie
cu camele in jos (galmele care actioneaza tachetii, ridicaturile etc ,
in jos) si cele doua semne , doua linii orizontale , sa fie una in
stanga una in dreapta cum privim , la nivel cu partea plata unde vine
capacul cu culbutori scos mai devreme. deci acele doua linii , trebuie
sa fie orizontale , la nivel cu partea plana (laterala) a chiulasei.
(vezi pozele mele de pe fb , daca nu intelegi) se balabane de axul cu
came si roata dintata de mai devreme , pana iese lantul de acolo si se
scoate de tot apoi acest ax cu came. se da drumu' la lant in jos si se
scoate pe jos pe la pinionul mic. (tips and tricks: blocheaza cu un
surub care este la aceasi dimensiune cu capacelul (cu inbus de pe
stanga) unde e reperul cu T . adica sa nu se mai miste acea volanta nici
stanga nici dreapta , sa fii sigur ca e cu semnul cu T la semnul de pe
capac) . se baga de sus prin atarnare , lantul nou. se prinde pe rotita
mica de jos. apoi este un pic mai greu, se desfac cele doua suruburi
inbus de la roata dintata de la arborele cu came. se tine minte pozitia
exacta a rotii si a axului, adica sa nu se monteze opus, ca sunt doar 2
suruburi , si sunt 2 posibilitati de montare. (atentie la decompresorul
automat si ce mai e pe acolo) (acea cama rotitoare) . se baga roata de
sus sub lant, si apoi se monteaza axul cu galme/came/ridicaturi/cocoase 
IN JOS COCOASELE !!! am zis. si iti mai zic 
daca totul e bine , semnele trebuie sa fie perfect orizontale cu
marginea chiulasei , semnul la T , si inelusul cu protuberanta , aproape
de flinticul de metal de la senzor (nu chiar in dreptul lui, un pic mai
jos) .verifica de 1.628 ori , semnul de pe inelus , semnul de pe axul
de la motor , semnul cu T , liniutele orizontale de sus de la volanta de
distrib. acum totul pe invers inapoi: rotita mica care misca o alta
rotita de la pompa de ulei(saiba ei cu scrisul inafara), pompa de ulei,
tevuta de la pompa de ulei , oala mare de la ambreiaj (misca un pic de
ea pana se potriveste pe dinti cu roata de la motor) oala interioara de
la ambreiaj , axul lung cu flinticul scurt , roata pe pompa de ulei ,
senzorul in aceasi pozitie , atentie la fire sa nu le rupi sau ceva,
discurile de ambreiaj , tevuta scurta cu garnitura de la capac la pompa
de ulei , saiba la simeringul de la pedala de pornire , etc etc totul cu
mare atentie strans. nu prea tare nu prea usor. la piulitele alea doo
mari se administreaza tot asa 2 -3 ciocane cu daltita ca sa se stranga
bine ( la piulita unde merge cu inelara se loveste in capatul
inelarei...nu mai stiu de cat e 32 sau 30 ... si aia de la ambreiaj
25-26 ) capac la loc , strans , tevuta care duce sus la ungerea de la
tacheti , pedala pornire , pedala frana. apoi sus se baga la loc
intinzatorul de sus cu arculetul de acolo, se baga axul argintiu , tot
asa prin invartire in sensul in care merge el si nu se blocheaza.
carligul de sus care apasa pe patina de lant , are o gaurica in partea
de sus. bagati acolo un spiral si trageti spre spatele motoretei , cat
se poate de mult , fara sa rupeti spiralul , asa se intinde lantul. si
acuma lantul ar trebui sa fie intins . se pune chepengul sus la tacheti ,
se scot capacelele rotunde si se face distanta intre tachet si culbutor
. ca la carte (nu mai stiu cat e admisia si cat e evacuarea... eu pt ca
am umblat de foarte multe ori acolo la culbutori , le fac la mana
distantele ,