25 octombrie 2012

nu mai vreau

Nu mai vreau. Nu mai vreau sa lupt in razboaiele altora. M-am saturat. Altii pornesc razboaie proprii si eu sunt soldatul lor. Nu prea mai imi place.
Cat de habotnic sa fii sa nu iti dai seama ca esti folosit in "razboaiele altora" ?
Nici macar statuie nu iti fac. Nisipul din fata cladirii nu este pentru statuia ta. Bine inteles , nu sunt de acord nici cu tradatorii. Daca te-ai inrolat intr-o armata , de bunavoie , nu ai dreptul sa dezertezi. Dar eu am impresia ca deja fac ZFR ( cum erau denumite popular in armata din vremurile trecute Zilele Fara Rost)
Cand mi-am dat seama ca sunt "trimis" de unu' singur in "prospectie" pe terenul inamicului, am ajuns imediat la concluzia ca "asta nu e razboiul meu" .
Sunt persoane , cum erau oltenii in armata, care umbla "dupa grade" , eu nu vreau. Nu am nevoie de medalii.
Nu am ce face cu medaliile. S-ar putea sa nu am cui sa arat medaliile, (sau s-ar putea sa ramana medaliile de mine) asa ca nu lupt ca altii pentru medalii. Prefer sa "lovesc" de la distanta. In armata trageam cu PSL-ul (pusca semiautomata cu luneta) foarte bine . Nu sunt las, dar de ce sa ma hazardez cand pot "provoca pagube" de la distanta.


De asemenea nu imi place sa "fiu eu trimis" sa fac "treburile murdare" . Nu mi-a placut nici o data. Dar nu am avut incotro. Ordinul se executa nu se discuta. Ce scriu aici sunt mai mult ganduri de ale mele, asa oarecum ticluite cat sa spun ce ma deranjeaza , fara sa fiu concis exact asupra problemelor mele, pentru ca nu as vrea sa spun exact lucrurilor pe nume. As avea prea multe explicatii de dat. Nu am timp de explicatii. Iau "tinta" in vizor, imi tin rasuflarea , si fara sa inchid ochii , "apas pe tragaci" . Imaginea pe care vreau sa o vad, si in 97% din cazuri o vad , este imaginea "victimei" cum cade secerata la pamant.
Stiu gandesc diabolic. Pentru asta sunt platit.
Apropo de "treburi murdare" ca tot am deschis subiectul... cel mai greu imi este, pentru ca da, sunt "un soldat bine instruit" , dar am si un suflet, cel mai greu imi este cand sunt "pus" sa "matrasesc" o "caprioara" .
Atunci "inchid ochii" si apas pe "tragaci" . Cade , asta e, trag pe langa si se sperie si fuge, norocul ei.
Cam asa arata o zi de "macelar" in razboiul altora... Lupti pentru altii. Cateodata vad "camarazi" de ai mei speriati. Vad in privirea lor frica. Le simt "disperarea" in vorbe si fapte. Te uiti la ei si ii vezi cum "dau inapoi" ,incearca sa se eschiveze, paseaza altora vina lor pentru propriile "esecuri" . Tata are o vorba : "mie imi place omul care recunoaste" Ii vad cum abandoneaza si bat in retragere... Uneori imi este mila de ei... dar nu am cu ce sa ii ajut. Fiecare are meseria lui, adica fiecare "soldat" este specializat pe o "arma" . Cel mult pot sa ii ascult cum se lamenteaza. Eu nu sunt "duhovnicul" lor de spovedanie , dar la o cafea plus o tigara , pot sa le ascult problemele. "Camarazii" mei stiu ca nu "dau vorba mai departe" sau sa rad de ei. Uneori dupa ce vorbesc cu unul si altul, fac si conexiunile intre "povestiri" ... iese un "plan ansamblu" de toata frumusetea.
Am citit cred ca de vreo 5-6 ori cartea lui James Clavell - Changi , acolo era un pasaj care m-a inspirat si pe mine sa creez acest blog (de cand l-am facut eu demult de tot) . Pe scurt in respectivul pasaj era vorba despre detinutii din lagarul de la Changi , si anume ca nimeni nu se mira cand vedea un prizonier in acel lagar vorbind singur, ziceau ei ca daca nu vorbesti singur cu tine , risti sa inebunesti in acel lagar.
Am constatat si eu ca e bine "sa vorbesti singur". Macar sa scriu undeva cum ar fi acest blog , daca tot "vorbesc singur". Nu am pretentia sa ma auda cineva. Dar dupa cum faceau si acei detinuti din Changi, te descarci de anumite idei care te obsedeaza.
La inceput imi placea ce faceam. Eram mandru ca sunt "un macelar" . Eram mandru ca sunt "soldatul" unei armate asa mari. Simteam efectul de "batalion special" .

Acuma nu mai simt acea placere pe care o simteam cand m-am "inrolat" in aceasta unitate... Probabil ca si din cauza faptului ca multi au "trecut in rezerva". Majoritatea camarazilor mei de "lupta" ori sunt foarte tineri si nu au experienta , ori sunt prea "batrani" si nu mai fac fata situatiei... Nu mai exista acel echilibru care era mai demult. Lupt aproape singur, si uneori trebuie sa imi "car in spate" si tovarasii "raniti" ... Nu e bine... Nu e bine deloc... Nu prea mai vreau sa lupt in razboiul altora ,alaturi de oameni neantrenati.
Ma uit la ei in fiecare zi. Ii vad cum benanaie in "intuneric" . Se dau cap in cap. Fereasca Dumnezeu sa se dea vreo "alarma"... sunt bezmetici de tot. Ma feresc sa nu ma "impuste" din greseala in timp ce isi incarca "arma" ... e trist... candva eram o "trupa de elita" ... Multi dintre camarazii mei cu adevarat "profesionisti" , au obosit si ei sa "care ranitii" in spate...
Oare se pune ca esti "dezertor" daca te tirezi la timp , atunci cand auzi ca suiera deasupra "unitatii" o racheta?
Eu cred ca nu. Nu poti fi invinuit ca vrei sa supravietuiesti.
O sa imi para rau de unii ... promiteau o cariera mareata , dar din cauza altora , se plafoneaza si ei...
Am tot respectul pentru camarazii mei care au titlul de "mercenar angajat pe contract" . Ei intradevar sunt profesionisti. Dar sunt prea putini ! nu compenseaza greselile "racanilor boboci" ... Si e trist ca "mercenarii" se tireaza imediat , daca simt ca sunt sanse de esec foarte mari. Te lasa cand iti e lumea mai draga , pentru ca daca nu iti permiti sa ii platesti , sau si mai rau , reusesti sa ii "insulti" , astia se evapora imediat.
Eu personal , deja incerc sa imi fac un "plan de evacuare" de urgenta. E ca naiba.
Stiu ca este ca o lupta de gherila intr-o jungla , este bine sa stai grupat , dar cu cine sa stai grupat? cu persoane care mai rau te incurca decat sa formeze o echipa? si mai au si tupeul sa iti spuna ca "nu colaborezi" cu ei. Cat tupeu. Ce sa "colaborezi" ca ei sunt pilaf sarbesc... nu stiu de capul lor... intra in panica si "deconspira" pozitia ...
Dap... de aici incolo o sa le spun asa (ca sunt talambi si nu se prind, ca de fapt vrei sa scapi de ei) "ba ia du-te tu pe dreapta , tu pe stanga , si lasa-ma pe mine sa o iau pe centru" ... si eu stau pe loc si ascult daca nu cumva se impusca intre ei...
Stau si ma gandesc ... la "mercenarii" care au plecat ... imi amintesc cum stateam la povesti, si cate am avut de invatat de la ei, asa cum sunt eu cu ceva "misiuni" la activ.


Cam asta e treaba... nasol..dar asta e... realitatea cruda care trebuie sa o pun pe gratar.. :)))

28 septembrie 2012

Surgery room report day 1

Surgery room report:

day 1 / time 4am , pacienta sosita de urgenta la antecamera de garda din subsol in stare grava , cu un Tzacanit la ghidon, si inca un tzacanit in zona tachetilor/supapelor. Se interneaza in stare stabilizata posttraumatic, tacanitul provenind de la decompresorul automat cu role si intinderea necorespunzatoare a lantului distributie. Se procedeaza la deschiderea cord/capac chiulasa , raspunde pozitiv la tratamentul cu WD40 pe suruburi , carenele fat
a rezervor si masca frontala far au doua gauri mari pe care pacienta sustine ca si le-a autoprovocat intr-o criza de gelozie fata de un aparat foto, cazand de pe cric singura(nu poate explica coerent de ce are si pe stanga si pe dreapta gauri, ea cazand numai pe stanga) Nu prezinta pierderi de ulei semnificative , tensiune arteriala in instalatia de ulei in limite acceptabile, VSH ulei spre apos, vena bobina conductor pipa bujie, are aspect intepat pe alocuri cea ce ne conduce la ideea de "furt de curent" (pacienta nu poate justifica acele intepaturi) Bujia cu care pacienta s-a prezentat este de tip DPR9EA , cu aspect umectat si negricios , miros specific de amestec carburant nears, in mod normal aceasta "mobra" are nevoie de bujie DPR8EA. Epiderma de pe esapament prezinta descuamari de rugina in zona mediana datorate unor scurgeri de electrolit din acumulator , verificand cauza arsurilor acide se constata ca tensiunea in instalatia electrica are un suflu sistolic ventricular in dinspre alternator spre circuitul de stabilizare / incarcare producand sulfatarea/fierberea acumulatorului, tensiunea variind intre 15volti la relantiu si 12,7 la 3000 rot/min , amortizorul central spate este in stare de scolioza acuta, de asemenea pacienta ne-a relatat ulterior ca atunci cand porneste "o ia pe ulei" si scoate mult fum aproximativ 2 minute pana se incalzeste, dupa care se simte foarte bine si poate alerga bine mersi (pai si normal cuconitza ca fugi tare daca sugi ulei, creste compresia in cilindru si cifra octanica a benzinei)
Pacienta s-a aratat dispusa sa fie facuta bucati si revizuita bucatica cu bucatica, semnand cu o pata de benzina pe jos. (extras din foaia de observatie a pacientei Honda Dominator in varsta de 22 ani , capacitate 650cc, 50.000 de kilometri la bord ) (saraca de ea asa "tanara" si atatea probleme...)

De asemenea a specificat ca doreste o schimbare de "look" in privinta vopselei si a aspectului de "tzarancutza" endurista prin noroaie, aspectul picioarelor/rotilor fiind unul cu crampoane destul de butucanoase, cu culoare cocalaristica de galben auriu. Ea doreste sa mearga la anul in Bulgaria la mare si vrea sa aibe aspectul de "Motard" , roti pe 17" cu balon profil ciuperca, semi "naked" adica fara carene fata, stop pe led-uri, mono-toba akrapovick de carbon, far xenon, ambreiaj hidraulic , comenzi manere noi , aparatori comenzi, gps , statie emisie , oglinizi cu brat scurt, semnale pe led-uri , radiator suplimentar ulei cu electroventilator, indicator presiune ulei cu ac, indicator tensiune incarcare, circuit de curent supradimensionat cu acumulator mai mare, etc etc etc ooooo opreste-te femeie !!!

Sper ca stapanul dispune de ceva resurse financiare ,pt ca o sa il cam usture la buzunar reconditionarea matracucii asteia ... dar si ce "piesa de fetita" o sa iasa din ea dupa chirurgia plastica, nici ta-su ala japonez nu o sa o recunoasca... :))))))
 
Pacienta a prezentat medicilor si cateva poze cum ar vrea ea sa arate pe 13 aprilie 2013 (sustine ca treaba cu "sfarsitul lumii" in 2012 este o tampenie crunta si este ferm convinsa ca nu se va intampla nimic si ca stie sigur ca vara viitoare , ea se va rasfata pe o plaja pustie din Bulgaria , facand nudism , si alergand goala de nebuna pe malul marii, Urania i-a prezis de asemenea ca in Bulgaria se va duce cu sufletul pereche :P )
 



 


Cateva poze facute la sosirea in antecamera de garda a spitalului clinic de urgenta a motoarelor, si poze "for future reference" de la operatie . 
















25 septembrie 2012

test psihologic

TEST 1

La funeraliile mamei sale una dintre fiice zăreşte un tânăr de care se îndrăgosteşte pe loc. I se pare că el este bărbatul visurilor sale. Este un coup de foudre şi pur şi simplu nu se mai poate gândi la altceva decât la el. După câteva zile, fata îşi ucide sora.

De ce ?

Răspundeţi şi abia apoi citiţi soluţia.

.

.

.





















.
.
.
.

Răspuns: Ea spera că tânărul va veni şi de data asta la înmormântare.

Dacă acesta e răspunsul pe care l-aţi dat, atunci gândiţi ca un psihopat.
Acest test este utilizat de un celebru psiholog american pentru a verifica dacă o persoană are mentalitate de asasin. Un număr mare de ucigaşi în serie au dat acest răspuns la întrebare. Dacă aţi dat alt răspuns, cu atât mai bine pentru dumneavoastră. Dacă unii din prietenii dumneavoastră au dat răspunsul consemnat mai sus, ar fi mai bine să păstraţi o distanţă prudentă faţă de ei.



TEST 2

Încercaţi să rezolvaţi testul în zece secunde, dacă folosiţi un timp mai îndelungat, testul nu mai este edificator.
Număraţi literele "F" din textul de mai jos:

+++++++++++++++++++++++++++
FINISHED FILES ARE THE RESULT
OF YEARS OF SCIENTIFIC
STUDY COMBINED WITH THE
EXPERIENCE OF YEARS
+++++++++++++++++++++++++++

















Gata ?
Câte aţi găsit ? Trei ?

De fapt sunt şase.

Reluaţi numărătoarea cu mai multă atenţie.

Explicaţia este mai jos :
Creierul nostru nu procesează cuvântul 'OF'.
De necrezut, nu-i aşa ?
Oricine a numărat şase litere F este un geniu.

Patru sau cinci este destul de rar, trei este normal.

Mai puţin de trei - ai nevoie de ochelari.

TEST 3

Testul următor trebuie să îl rezolvaţi neapărat până la sfârşit pentru a funcţiona.
V-aţi întrebat vreodată dacă spiritul dv este normal sau dacă este diferit? Dacă veţi rezolva acest test veţi găsi răspunsul.
Rezolvaţi adunările propuse mai jos cît repede puteţi, dar nu săriţi nici una.

Nu sunteţi obligat să notaţi răspunsurile.

Veţi fi uimit de rezultat!

Cât fac:

15+6

3+56

89+2

12+53

75+26

25+52

63+32

123+5


REPEDE ! GÂNDIŢI-VĂ LA O CULOARE !


Coborâţi.


Coborâţi.





















Coborâţi.


V-aţi gândit la roşu, nu-i aşa ?


REPEDE ! GÂNDIŢI-VĂ LA O UNEALTĂ ŞI LA O CULAORE.


Coborâţi.


Coborâţi.


Coborâţi.


V-AŢI GÂNDIT LA UN CIOCAN ROŞU NU E AŞA ?

Dacă nu e cazul, faceţi parte din acele 2% din populaţie al căror spirit este destul de diferit pentru a se putea gândi la altceva.

98% din populaţie va răspunde < ciocan roşu > în urma acestui exerciţiu. Interesant, nu ?



TEST 4

Aşezat la birou, ridicaţi piciorul drept şi mişcaţi-l în sensul acelor de ceasornic.
În timp ce mişcaţi piciorul, desenaţi cifra 6 în aer, cu mâna dreaptă.
Veţi observa că piciorul îşi schimbă sensul de rotaţie.


TEST 5

Testul porcului.
Luaţi o foaie de hârtie şi desenaţi un porc.
Nu coborâţi mai departe înainte de a desena !
Nu trişaţi !
















Desenul serveşte la un test de personalitate.

Dacă ai desenat porcul :
- Pe partea superioară a foii de hârtie : eşti optimist.
- În centru : eşti realist.
- În partea de jos : eşti pesimist şi ai tendinţa spre un comportament negativ.
Dacă porcul priveşte spre dreapta : crezi în tradiţii, eşti prietenos şi îţi aminteşti uşor datele aniversărilor...
Dacă porcul priveşte spre stânga: eşti inovator, activ, dar nu ai un simţ al familiei prea dezvoltat şi nu acorzi prea multă atenţie datelor importante.
Dacă porcul te priveşte în faţă : eşti direct şi nu îţi e teamă de confruntări.
Dacă i-ai adăugat multe detalii: eşti analitic, minuţios şi circumspect.
Dacă nu are prea multe detalii: eşti emoţional, nu foarte metodic şi destul de temerar.
Dacă i-ai desenat mai puţin de 4 picioare: eşti ezitant sau trăieşti o perioadă de schimbări în viaţă.
Dacă i-ai desenat 4 picioare: eşti sigur pe tine, încăpăţânat şi nu renunţi la idealurile tale.
Dacă i-ai desenat mai mult de 4 picioare : eşti idiot.
Mărimea urechilor arată capacitatea ta de a-i asculta pe alţii. Cu cât sunt mai mari, cu atât este mai bine, din acest punct de vedere.
Lungimea cozii arată calitatea relaţiilor tale sexuale. Din nou, cu cât e mai lungă, cu atât e mai bine. A uitat cineva să deseneze coada ?

Nu, testul nu se poate reface

23 septembrie 2012

nici o data sa nu spui niciodata


Fraza asta de inceput este scrisa dupa ce am compus toata postarea , exact cum e intrebarea aia retarda :
"e o carte cu poze ? da ma e cu poze ,ia de citeste..."





da play si citeste...


Nici o data nu am crezut ca un aparat foto va putea sa imi fie cel mai bun prieten. Uneori aveam senzatia ca este singurul obiect care are puterea de a ma intelege. Ma calmeaza , ma distreaza si ma face sa ma simt bine. Prima fotografie am facut-o pe la 12 ani cu un aparat Cmeha.







Au urmat apoi sute de fotografii... cred ca faptul ca in unele fotografii eram eu , super vesel , m-a facut sa ma apropii si mai mult de fotografie . Bunicul meu m-a invatat sa fac fotografii si tot el mi-a cumparat primul aparat foto Cmeha ,pe care il am si acum in stare de functionare . (functioneaza si bunicu' si aparatu' )




Este o stare , este o stare speciala atunci cand apesi pe declansator . Daca ar fi dupa capul meu , ar trebui sa ai o tzidula la mana ca sa ai voie sa faci fotografii. Daca nu raneste fizic ca un pistol , sau accidenteaza mortal ca o masina, asta nu inseamna ca o fotografie nu te poate afecta in vre-un fel. Psihic , mental.
Am un prieten foarte destupat la cap, preda farmacologie , si mi-a explicat mai demult ce conexiuni neuronale apar in creier atunci cand simti ceva special.
In aceasta postare am ales sa scriu numai despre fotografie , dar mai este un lucru la care tin la fel de mult si imi provoaca aceleasi senzatii...motocicleta. Pe motor simti exact ce iti poate pielea , si iti dai seama ca singurele limite , sunt limitele tale umane.
Suntem atat de "retardati" din unele puncte de vedere... fractiuni de secunda , clipe importante , trec pe langa noi si nu le vedem sau simtim, daca nu am avea ajutorul tehnologiei.















 fiind baiet , motoare calaream

:)))












Si tot nu putem simti anumite stari uneori ... nici nu le putem explica...

Pot eu doar scriind si postand o fotografie sa te fac pe tine cititorule , sa intelegi , sa iti imaginezi cum miroase o sosea uda in mijlocul campului , si ce dara de miros de paie ude a lasat masina aia in urma ei?
Nu. nu o sa iti poti imagina nici o data. Au fost 5 minute de pauza pe marginea soselei, o poza facuta cu telefonul si o ploaie de vara , plus fulgere si traznete... Pot sa iti spun ca ma gandeam de ce m-am oprit tocmai langa un plop...

Probabil ca postarea nu ar fi trebuit sa se numesca asa "nici o data sa nu spui niciodata" , dar am ales acest titlu dintr un singur motiv : Eu tot ce visez noaptea , incerc sa fac in a doua zi, sau imi pun in plan sa fac cat de curand posibil.
Poate sa treaca si un an , 2 ani , 3...10 , 15 tot fac ce mi-am propus. Nu uit. Nu uit visele mele si dorintele mele. Mi s-a spus ca sunt un tip solitar si neadaptabil . Da sunt solitar pt ca stiu ca numai de unu singur poti sa ajungi in varful muntelui. Incearca sa pleci la drum cu o gasca de 5 motoare , unul din ele se va strica sigur.
E adevarat se poate strica chiar motorul tau. Asta nu inseamna ca trebuie sa tii alte 4 motoare in loc pt tine.
Pleci singur pe barba ta , e cel mai bine. Tu dictezi ritmul de mers , tu hotarasti pauzele. Cand ai si pasager cu tine pe motor , este mai al naibi...mai porti si responsabilitatea lui.
Sa revenim la oile noastre , pt ca deocamdata nu mai este vreme de motor si motorul isi primeste binemeritata odihna de iarna in atelier... stie ca o sa fie bibilit , strans din toate incheieturile , surubele noi, filtre noi, anvelope , intr-un cuvant va primi un tratament regesc.

Da am si obsesii si fantezii... este rau? este rau sa imi realizez fanteziile in fotografie? eu zic ca nu.
Si da , uneori platesc un pret prea mare pentru niste cadre fotografice care nu fac 2 bani... imi pot asuma esecurile si daca eu sunt dispus sa platesc un pret pe ceva , inseamna ca acel ceva , atat valoreaza pt mine.
Si platesc.






si inca o chestie ...foarte bine zisa...




La fel cum zicea si Nichita Stanescu : "ca sa alergi dupa zane , trebuie sa fii un pic zanatec..."

Stiu probabil ca nici 50% din visele mele nu se vor realiza , dar este bine sa ai cat mai multe , pt a avea de unde sa tai...

Zilele trecute am facut un pas important la munca. Eu sper sa fie pasul cel bun. Si chiar daca nu este asa , merg pe principiul , ce trebuie sa se intample , se intampla oricum.
Am deviat mult de la subiectul fotografie , dar nu ma intereseaza , daca vrei citesti mai departe daca nu, nu.
Uite cum vreau sa arate pe 13 aprilie 2013 , motocicleta mea , asta este schimbarea de look pe care vreau sa i-o fac.



Merita. Merita cu toate ca asta vara , a avut o vointa proprie si a cazut singura de pe cric. Poc pe jos, fara avertisment , fara nimic. Si stiu de ce , dar nu ma pot imparti in mai multe locuri o data. A fost geloasa pe mine pt ca eu fotografiam niste vaci pe o pasune.

Iubesc si fotografia si motorul . Dupa cum imi zicea o colega zilele trecute: "imi place de tine ca esti viu, traiesti..."








Am talentul sa ma complic uneori mai mult decat trebuie , ar trebui sa simplific lucrurile cate o data... reducere la absurd. Simplu , matematic. Dar nah... asa sunt eu ... vorba lui Nagra (un bun prieten) "ba viata este si asa complicata , la ce dracu' sa o mai complicam si noi? "


Am tras niste cadre la o nunta , nu eram fotograful "oficial" , dar am simtit ca trebuie sa fotografiez si eu... ma mananca degetul cu care declansez , atunci cand am ce sa fotografiez. Sunt 3 cadre care mi-au ramas intiparite in minte.... si cand dau cu ochii de ele , ma gandesc tot timpul: oare la ce se gandeau , pt ce se rugau? exact cum ziceam si mai sus , clipe , clipe importante , trec uneori pe langa noi si daca nu am avea ajutorul tehnicii , nu stiu cum le-ar putea vedea si alte persoane ...pana la urma imaginatia umana este cea care face restul de treaba intr-o fotografie ....











Ascult o melodie si stiu cadrele pe care vreau sa le fac . Asa sunt eu. Nu imi trebuie exponometru. Calculez totul mental, lumina , ambient . Stiu ce vreau sa obtin , si obtin . Ma intreba mai demult un fotograf cu super experienta si in ceva etate, "Cum ai calculat expunerea si diafragma pentru acest cadru?"  si i-am raspuns :
Din ochi.
Era vorba de un cadru tras pe pelicula de 35. Stiu , unele persoane rad cand aud de pelicula sau sustin ca pelicula nu are "rezolutie mare".... Ohhh daaa....are rezolutie infinita!!!

Nu "fotoshopez" nici o data , dar nici o data o fotografie pe pelicula . sub nici o forma. Nici culori , nici luminanta , nici compozitie/incadratura ,nimic. Exact cum a fost imprimat filmul cu lumina , asa trebuie sa ramana , ai gresit , asta e. A iesit perfect , la fel , asta e. Consider un fel de blasfemie sa editezi digital un produs analogic. Cand ai o icoana , asa o pastrezi cum a fost ea facuta , nu te apuci tu sa modifici , cam cum ti-ar placea tie. Daca vreo data cineva , va vedea pelicula originala  peste mult timp, trebuie sa aibe aceasi impresie ,pe care a avut-o si fotograful...ca se denatureaza cu trecerea timpului, asta este altceva...toti si toate imbatranesc... Cel mult pt "lumea" digitala , scanate , dar scanate cu "totul pe zero" .
O sa pun mai jos cateva cadre pe pelicula care imi plac mie personal...nu pot pune tot ce am facut pe pelicula ,pt ca am zeci de bobine de film facute de mine...alb negru , color...
















Fotografia pe pelicula este unica . Nu se poate reproduce. Exista numai acel cadru unic tras cu setarile pe care le-ai considerat atunci. Poti estima ulterior cum ai facut un cadru.... dar nu il mai poti reface la fel. Si nimeni altcineva. Fotografia digitala ne baga doar in secolul vitezei ...totul rapid ... are si ea partile ei bune...dar pana la urma ramane dupa cum zicea un fotograf pe care l-am descoperit de curand , "Un algoritm matematic , calculat de un japonez cu ochii ingusti."
Este rece. Ii simti liniile trasate digital. Cine a editat vreo data pe BetaCam , stie la ce ma refer , atunci cand a trecut pe digital, nu mai erau aceleasi culori calde , analogice , cu margini frumos conturate...
Acuma o sa scriu efectiv pt novici , o fraza , cei care cunosc sa nu se simta jigniti ,nu li se adreseaza... filmele adevarate , filmele pe care le vezi la cinema , alea tari de tot , sunt filmate pe pelicula ... da da ..pelicula , care ulterior normal ca este procesata si ii sunt adaugate efecte speciale...dar brutul , este pe pelicula , pt ca dinamica culorilor si anumite detalii nu le ai decat pe pelicula.




Ma simt dator sa spun ca la inceput nu am fost incantat de fotografia digitala . Mi se parea ceva prea "hipsteristic" ...
Am avut un pic de noroc si o persoana anume , mi-a demonstrat ca nu este asa . Acuma sunt nedespartit de aparatul foto digital. Iubesc deopotriva si aparatul pe film si aparatul digital. Cand plec sa fac fotografii cu cel pe pelicula , este ca si cum ies la o plimbare cu bunicul. Calm , calculat , totul dedicat unei fotografii. Pe principiul "ia-ma incet ca ametesc" . Nu ma grabesc , stau reglez totul cum trebuie , apoi declansez . La pelicula arareori reusesti sa faci niste "instantanee" bune. Pentru ca la pelicula nu e ca la digital, adica iarna nu e ca vara... declansezi si gata , vizualizezi pe lcd ce a iesit si daca nu e bine , mai tragi o data ... nu ai decat 36 de trageri pe bobina si gata. Ce bine m-am simtit cand m-am dus sa ridic de la developat un film cu 36 de pozitii si doamna de acolo mi-a zis zambind:  "aveti de platit 36 de cadre"

 M-am simtit ca la scoala cand iti zice , ai un 10. Sa ai 36 din 36 cadre , pt mine inseamna perfectiunea.
Dupa cum am zis si mai sus , platesc , platesc pt orice. Oricat. 4 lei o developare de 36 de pozitii. Pentru mine personal , as fi platit 4 milioane de lei , pt acel film . Fiecare isi seteaza pretul pe care il considera.
Exact cum zicea Stefan Mihailescu Braila in filmul "Secretul lui Bachus" ... "Platesc , platesc ,platesc oricat !!! Restul , chestii ,socoteli..." ador secventa aia...

dar si cand vine nota de plata....


Asadar si eu am platit... am platit pentru a mi se deschide ochii asupra fotografiei digitale.
Pretul este confidential...dar este destul de mare...
Asta a fost primul cadru tras de mine , care m-a convins ca fotografia digitala , are si ea rolul ei bine stabilit.
Mai trasesem pe digital , dar nimic semnificativ... Din nou , nu stiu daca prin cuvinte o sa reusesc sa transmit ce am simtit , dar cuvintele ,impreuna cu fotografia in sine , probabil ca vor face un tot unitar si ma voi face inteles...





Eram intr-un club cu o treaba anume. Sa fac fotografii. Aveam nu prea, chef sa trag cadre pt ca nu prea aveam ce sa trag... si benanaiam aiurea cu aparatul pe acolo , declansand asa la noroc si hazard.... Zic, la naiba tot e digital , oi prinde eu ceva bun ... si trageam , dar era exact ca la peste , stai pe balta si mai mult bei si fumezi , decat sa prinzi un peste ceva...
Ma si la un moment dat , in bezna aia care era acolo , era ca naiba ca nici nu vedeai ce sa fotografiezi , de intuneric ce era , ma duc in culise si  declansez asa cu aparatul la piept , fara sa ma uit prin vizor.
Puf blitz-ul si intuneric din nou. Dar in flash-ul blitz-ului am vazut clar de tot ce am prins , deformatie profesionala , vad ca o musca cu incetinitorul...:)))
Si mi-am dat seama imediat . Exact cum zicea Stefan Mihailescu Braila mai sus "pelicola, regizori , artisti , platesc platesc platesc !!! " ma si gandeam sa vezi ce o sa platesc eu acum... ma asteptam la o palma stearsa pe obraz , pt ca nus cum sa va spun , dar fata din imagine se schimba/aranja pt concertul care urma sa aiba loc acolo. Senzatia pe care am avut-o a fost exact ca in povestea scrisa de "Fratii Grimm" , aia cu feciorul de imparat care pleaca dupa apa vie si apa moarta si i se spune ca la un moment dat o sa treaca printr-o padure cu un paraias si acolo o sa fie o caprioara care se adapa , sa nu se uite in ochii ei , ca da de dracu si se transforma in stana de piatra ... Cam asta am simtit eu in acea privire rece, surprinsa pe neasteptat.

Cineva zicea ca fiecare fotografie are privitorul ei. Asa este . Probabil exista si fotografii foarte urate pe care nu merita sa le privesti, dar am invatat de la fata fotografiata mai sus , ca un rateu fotografic , uneori poate fi transformat in ceva foarte frumos prin editare digitala. Nu prea eram de acord , dar a reusit sa imi demonstreze contrariul .
Pot sa spun ca am ceva experienta in domeniul imaginii , si am parerile mele , care uneori cu greu pot fi schimbate , dar am zis daca o fotografie a fost capturata digital , atunci ai tot dreptul , digital sa o faci cum te taie pe tine capul , pentru a ajunge la imaginea finala pe care ti-ai inchipuit-o . Bine inteles dupa cum am zis si mai sus , nu se aplica la pelicula.










Este si un fel de "scopul scuza mijloacele" chestia asta digitala .






Uneori unele chestii nu trebuie fotografiate , uneori trebuie fotografiate , uneori nu trebuie aratate , dar unde mai este frumusetea unei fotografii daca nu o vede nimeni? Stiu o sa imi asigur un frigider de carne pentru unele din urmatoarele fotografii, dar asta este riscul meseriei , fotografiezi si platesti. Platesc ,Platesc, Platesc. ....
Daca macar un singur privitor o sa aprecieze unele fotografii , eu mi-am atins telul. Visul meu este sa public o data undeva , toate fotografiile mele pe care le consider foarte bune  dar ,pe care nu le pot arata si face publice.  Am pastrat pentru final ce este mai bun...nah si asta este o tehnica .....





















































Si pentru ca vine iarna, sa ne amintim de piscina , mai sunt vreo 9 luni pana ne bagam iara in piscina....























Sper ca a meritat sa citesti / te uiti la poze.... cam lunga postarea , dar asa imi plac mie postarile lungi si rare...